odă


odă
ÓDĂ, ode, s.f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeaşi formă şi cu aceeaşi structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admiraţia faţă de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziţie muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.
Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ÓDĂ s. (lit., muz.) imn.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÓD//Ă odăe f. Creaţie literară lirică cu caracter solemn, în care se face un elogiu. /<fr. ode
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

–ODĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "tub cu vid sau cu gaz". [< fr. -ode].
Trimis de LauraGellner, 28.06.2006. Sursa: DN

ÓDĂ s.f. (Ant.) Poezie eroică cântată sau recitată cu acompaniament de liră. ♦ Poezie lirică, care exprimă sentimente de admiraţie, preamărind mai ales un erou, o faptă eroică etc. ♦ Piesă muzicală eroică, înălţătoare. [< fr. ode, lat., gr. ode].
Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DN

ODĂ1 s. f. 1. (ant.) poezie eroică, poem care se cânta sau se recita cu acompaniament de liră. ♢ poezie lirică în care se exprimă sentimente de admiraţie, de preamărire faţă de persoane, fapte eroice etc. 2. lucrare muzicală cu caracter eroic, solemn. (< fr., gr. ode, lat. oda)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-ÓDĂ2 elem. "tub cu vid, circuit electronic". (< fr., germ. -ode, cf. gr. hodos, drum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.