oficial

oficial
OFICIÁL, -Ă, oficiali, -e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, regulamentele, decretele etc. autorităţilor de stat. ♦ Propriu actelor guvernamentale, documentelor administraţiei de stat; în stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităţilor, ale statului. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităţilor, tradiţiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorităţi. 3. fig. De o politeţe rece, calculată; solemn, formal, stereotip. [pr.: -ci-al] – Din lat. officialis, fr. officiel.
Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX '98

Oficial ≠ neoficial
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

OFICIÁL adj., s. 1. adj. v. guvernamental. 2. s. (la pl.) v. oficialităţi. 3. adj. legal. (Preţuri oficial .)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oficiál adj. m. (sil. -ci-al), pl. oficiáli; f. sg. oficiálă, pl. oficiále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OFICIÁL oficială (oficiali, oficiale) 1) Care provine de la administraţia sau de la autorităţile de stat; stabilit prin lege; de stat. Dezminţire oficială. Ştiri oficiale. Act oficial. 2) Care reprezintă admini-straţia statului; cu funcţie administrativă. Persoană oficială. 3) şi adverbial Care este caracteristic actelor guvernamentale sau documentelor administrative; în maniera actelor de stat. Stil oficial. 4) Care se face în conformitate cu cerinţele de stat; organizat de autorităţile competente. Ceremonie oficială. Vizită oficial. 5) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă gravitate şi răceală în comportament; formal. [Sil. -ci-al] /<lat. officialis, fr. officiel
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OFICIÁL, -Ă adj. 1. Care emană de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o înaltă autoritate. ♢ Buletinul oficial = periodic în care se publică legile, decretele etc. Marii Adunări Naţionale, hotărârile guvernului etc. ♦ În stilul, în maniera actelor, a documentelor autorităţilor, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (fig.) Rece, stăpânit; stereotip, formal. [var. ofiţial, -ă adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DN

OFICIÁL, -Ă adj. 1. care emană de la guvern, de la o autoritate; publicat de o înaltă autoritate. o buletinul oficial = periodic în care se publică acte normative. ♢ (despre limbă) propriu actelor, documentelor autorităţilor, ale statului. 2. care are caracter de lege; (p. ext.) declarat, făţiş. 3. (fig.) rece, stereotip; solemn. (< fr. officiel, lat. officialis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Oficial AK-47 — Ring name(s) Sureño de la Muerte Black Stone AK 47 / Oficial Ak 47 Billed height 1.76 m (5 ft 9 1⁄2 in) Billed weight 86 kg (190 lb) Born …   Wikipedia

  • oficial — adjetivo 1. Que procede de la autoridad derivada del Estado, o de un organismo público: nombramiento oficial, documento oficial, noticia oficial, acto oficial, Boletín Oficial del Estado. hora* oficial. parte oficial. 2. Que se paga con fondos… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • oficial — (Del lat. officiālis). 1. adj. Que es de oficio, o sea que tiene autenticidad y emana de la autoridad derivada del Estado, y no particular o privado. Documento, noticia oficial. 2. Dicho de una institución, de un edificio, de un centro de… …   Diccionario de la lengua española

  • oficial — Como adjetivo (‘no privado o particular, sino que emana o depende del Estado’), tiene una sola terminación, válida para ambos géneros: título/ayuda oficial. Consecuentemente, como sustantivo (‘militar o policía de categoría superior a la de… …   Diccionario panhispánico de dudas

  • oficial — s. m. 1. Operário de ofício que trabalha sob as ordens do mestre. 2. Militar de qualquer graduação superior à de sargento. 3. Funcionário cujo posto é acima do do aspirante e abaixo do do chefe. 4. Dignitário de ordem honorífica. • adj. 2 g.… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Oficial — (Del lat. officialis.) ► adjetivo 1 Del gobierno o que proviene de él: ■ noticia oficial; recibimiento oficial. SINÓNIMO público 2 Que proviene de una persona u organismo que tiene autoridad: ■ no sabemos si ésta es la versión oficial de la… …   Enciclopedia Universal

  • oficial — {{＃}}{{LM O27890}}{{〓}} {{［}}oficial{{］}} ‹o·fi·cial› {{《}}▍ adj.inv.{{》}} {{＜}}1{{＞}} Que tiene autenticidad y emana de una autoridad derivada del Estado, y no es particular o privado: • un impreso oficial.{{○}} {{＜}}2{{＞}} Que tiene validez o… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • oficial — adj m y f 1 Que tiene o ha recibido la autorización necesaria para algo: comunicación oficial, novio oficial 2 Que proviene del gobierno, se relaciona con él y tiene su autorización: documento oficial, acto oficial 3 s m y f Persona que ha… …   Español en México

  • oficial — (adj) (Básico) auténtico, editado por una autoridad; contrario a lo privado Ejemplos: El certificado de nacimiento es un documento oficial. La noticia de la boda de esta actriz famosa ya es oficial. Colocaciones: lengua oficial, página oficial… …   Español Extremo Basic and Intermediate

  • oficial — 1) Derecho. Cargo inmediatamente inferior al de jefe o maestro en una oficina o institución militar. 2) Derecho. Oue procede de la autoridad competente, o que es públicamente reconocido por ésta. 3) Derecho. Juez eclesiástico diocesano, provisor …   Diccionario de Economía Alkona

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”