omeoză

omeoză
omeóză s. f. (sil. -me-o-), g.-d. art. omeózei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OMEÓZĂ s.f. (lit.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, eventual însoţit de determinanţii săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. [pron. -me-o-. / cf. fr. homéose < gr. homoiosis – asemănare].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DN

OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoţit de determinanţii săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”