acoperire


acoperire
ACOPERÍRE, acoperiri, s.f. Acţiunea de a (se) acoperi şi rezultatul ei. 1. Punere, aşezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operaţie de aplicare a unui strat protector pe un obiect depunere, pulverizare, placare etc. 3. (mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecţie care asigură anumite acţiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acţiune săvârşită conform unor indicaţii precise. 4. (fin.) Posibilitatea de a face faţă unor obligaţii, unei plăţi, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eşalonat. ♦ (concr.) Fond care asigură această posibilitate. ♢ Acoperire în aur = stoc de aur şi de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – v. acoperi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Acoperire ≠ destăinuire, dezvelire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ACOPERÍRE s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare. 3. v. astupare. 4. ascundere, mascare. (acoperire unei uşi cu o perdea.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACOPERÍR//E acoperirei f. 1) v. A ACOPERI şi A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligaţii băneşti; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operaţie. /v. a acoperi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • inundaţie — INUNDÁŢIE, inundaţii, s.f. Faptul de a inunda; acoperire a unei porţiuni de uscat cu o mare cantitate de apă (provenită din revărsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa râurilor sau a fluviilor revărsată peste maluri, datorită creşterii… …   Dicționar Român

  • aluminizare — ALUMINIZÁRE s.f. Acoperire a suprafeţei unui obiect cu un strat protector de aluminiu. – Din aluminiu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  aluminizáre s. f., g. d. art. aluminizării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • cromatare — CROMATÁRE s.f. Operaţie de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subţire, rezistentă la coroziune, compusă din cromaţi1. – Din cromat1. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  cromatáre s. f., g. d. art. cromatării Trimis de… …   Dicționar Român

  • galvanostegie — GALVANOSTEGÍE, galvanostegii, s.f. v. galvanostegie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  GALVANOSTEGÍE s.f. Procedeu tehnic de depunere pe cale electrolitică a unui strat aderent pe un obiect metalic, în scopul protejării sau înfrumuseţării …   Dicționar Român

  • pustulaţie — PUSTULÁŢIE, pustulaţii, s.f. (med.) Acoperire cu pustule. – Din fr. pustulation. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  pustuláţie s. f., g. d. art. pustuláţiei; pl. pustuláţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • tonare — TONÁRE s.f. 1. Acoperire a părţilor albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat de cerneală. 2. (fot.) Virare. – Din ton2. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tonáre s. f., g. d. art. tonării Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • valută — VALÚTĂ, valute, s.f. Unitate monetară a unui stat, cu precizarea metalului în care este definită. ♦ Totalitatea mijloacelor de plată exprimate în moneda altui stat, care pot fi folosite în decontările internaţionale. ♢ Valută forte = valută care… …   Dicționar Român

  • ПОКРЫТИЯ ПОЛОВ МОЗАИЧНЫЕ — [ПОКРЫТИЯ ПОЛОВ ТЕРРАЦЕВЫЕ] декоративные покрытия, устраиваемые по бетонному основанию из двух слоев строительного раствора: нижнего подготовительного и верхнего мозаичного, изготовленного на мраморной крошке или втапливанием в верхний слой… …   Строительный словарь

  • alitare — ALITÁRE s. (tehn.) calorizare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  alitáre s. f., g. d. art. alitării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ALITÁRE s.f. (tehn.) Acoperire a suprafeţei oţelului cu pulbere sau cu… …   Dicționar Român

  • crocodil — CROCODÍL, crocodili, s.m. 1. Reptilă uriaşă din ordinul crocodilienilor, care trăieşte în fluviile din ţările tropicale, cu corpul acoperit de plăci osoase, cu coadă lungă şi cap alungit, cu fălci lungi şi dinţi puternici (Crocodilus niloticus).… …   Dicționar Român