cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
probitate — PROBITÁTE s.f. (livr.) Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, atis. Trimis de oprocopiuc, 05.11.2007. Sursa: DEX 98 Probitate ≠ improbitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PROBITÁTE s. v. cinste,… … Dicționar Român
cavalerism — CAVALERÍSM s.n. Purtare, atitudine de cavaler (6); vitejie, lealitate, onestitate; amabilitate, bunăvoinţă. – Cavaler + suf. ism. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cavalerísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
integritate — INTEGRITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însuşirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internaţional potrivit căruia… … Dicționar Român
Benjamin Fondane — (Fundoianu) Barbu Fundoianu Benjamin Wechsler (Wexler, Vecsler) Born November 14, 1898(1898 11 14) Iaşi Died October 2, 1944(1944 10 02) (aged 45) Au … Wikipedia
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
bunăcredinţă — búnă credínţă s. f., art. búna credínţă, g. d. art. búnei credínţe Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic !búnă credínţă (onestitate) s. f., art. búna credínţă (dar: buna lui credinţă), g. d. art. búnei credínţe Trimis de… … Dicționar Român
criticastru — CRITICÁSTRU, criticaştri, s.m. (Rar) Critic neînsemnat (şi lipsit de onestitate). – cf. germ. K r i t i k a s t e r . Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 criticástru s. m., art. criticástrul; pl. criticáştri, art. criticáştrii … Dicționar Român
curăţenie — CURĂŢÉNIE, curăţenii, s.f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfăţişarea unei fiinţe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. enie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURĂŢÉNIE s. 1. v … Dicționar Român
curăţie — CURĂŢÍE s.f. (înv.) Cinste; nevinovăţie, castitate. – Curat + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURĂŢÍE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibi litate, inocenţă, integritate, lealitate,… … Dicționar Român
