opoziţie

OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc. vb. A face opoziţie = a se opune, a se împotrivi. 3. (fil.) Noţiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicţiei decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noţiuni sau între două judecăţi, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziţie a două corpuri cereşti care, privite de pe pământ, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse. 5. (jur.) Manifestare de voinţă destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiţii acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri în faţa aceleiaşi instanţe, în cazul când hotărârea a fost dată în lipsa părţilor. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (lingv.) Diferenţă, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcţională, între două unităţi lingvistice. II. (În ţările cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup faţă de partidul la putere. [var.: (înv.) opoziţiúne s.f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition.

Trimis de RACAI, 12.03.2009. Sursa: DEX '98



OPOZÍŢIE s. 1. v. contrast. 2. v. antiteză. 3. v. împotrivire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



opozíţie s. f. poziţie

Trimis de siveco, 12.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



OPOZÍŢI//E opoziţiei f. 1) Raport dintre lucruri sau situaţii care coexistă opunându-se. 2) Re-laţie dintre persoane cu idei sau interese opuse. 3) Grup de persoane care se opun majorităţii. 4) Grup sau partid politic care se opune partidului aflat la putere. [G.-D. opoziţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. oppositio, opoziţieonis, fr. opposition, germ. Opposition

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OPOZÍŢIE s.f. I. 1. Raport care se stabileşte între două lucruri sau două situaţii opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noţiuni sau judecăţi, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferenţă (fonetică) între două unităţi lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziţie pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el şi Soare; poziţia a două corpuri cereşti care se află la o distanţă de 180 de grade pe bolta cerească unul faţă de celălalt. II. (În ţările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [gen. -iei, var. opoziţiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opoziţiia, lat. oppositio].

Trimis de LauraGellner, 30.12.2006. Sursa: DN



OPOZÍŢIE s. f. I. 1. raport dintre două lucruri sau situaţii opuse, contrare; contrast. ♢ raport de excludere între două noţiuni sau judecăţi. ♢ diferenţă cu valoare funcţională între două unităţi lingvistice. 2. împotrivire, opunere. 3. poziţie a unui astru când Pământul se află între el şi Soare; (p. ext.) poziţie a două corpuri cereşti diametral opuse pe bolta cerească. II. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politica practicată de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)

Trimis de raduborza, 12.03.2009. Sursa: MDN