aserţiune

aserţiune
ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.
Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX '98

ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aserţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. aserţiúnii; pl. aserţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASERŢIÚN//E aserţiunei f. Propunere înaintată şi susţinută de cineva ca fiind adevărată; afirmaţie. [G.-D. aserţiunii; Sil. -ţi-u-] /<lat. assertio, aserţiuneonis, germ. Assertion
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASERŢIÚNE s.f. Afirmaţie (care nu este însoţită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [pron. -ţi-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

ASERŢIUNE s. f. (log.) enunţ, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • aserţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. aserţiúnii; pl. aserţiúni …   Romanian orthography

  • afirmaţie — AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98  Afirmaţie ≠ negaţie Trimis de …   Dicționar Român

  • asertiv — ASERTÍV, Ă, asertivi, e, adj. (livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. – Din fr. assertif. Trimis de laurap, 27.05.2008. Sursa: DEX 98  asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă …   Dicționar Român

  • asertoric — ASERTÓRIC, Ă, asertorici, ce, adj. (fil.) Care are caracterul unei aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98  asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg,… …   Dicționar Român

  • declarativ — DECLARATÍV, Ă, declarativi, e, adj. Care conţine o declaraţie. ♢ Ton declarativ = ton ferm, sentenţios, categoric. – Din fr. déclaratif. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  declaratív adj. m. (sil. cla ), pl. declaratívi; f. sg.… …   Dicționar Român

  • principie — PRINCÍPIE s.f. v. principiu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (log.) Raţionament greşit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe acea… …   Dicționar Român

  • zisă — ZÍSĂ s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după zisă lui.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ZÍSĂ s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”