opune

opune
OPÚNE, opún, vb. III. 1. tranz. A pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forţă), a pune piedici, a ţine piept; a zădărnici. 2. tranz. A pune faţă în faţă două sau mai multe fiinţe sau lucruri pentru a scoate în evidenţă, prin comparaţie, deosebirile dintre ele. 3. refl. (Despre unghiuri) A fi aşezat, într-o figură geometrică, în faţa altui unghi sau în faţa uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi aşezat în faţa altei laturi sau în faţa unuia dintre unghiuri. [prez. ind. şi: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune).
Trimis de ana_zecheru, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

OPÚNE vb. 1. v. împotrivi. 2. a se înfrunta, (fig.) a se ciocni. (Se opune interese antagonice.) 3. a se contrazice, (fig.) a se ciocni. (Tendinţe care se opune.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

opúne vb. pune
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A OPÚNE opún tranz. (fiinţe, lucruri, acţiuni etc.) A pune faţă-n faţă (pentru a evidenţia deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, fr. opposer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE OPÚNE mă opún intranz. 1) A nu cădea de acord, ripostând; a fi împotrivă; a se împotrivi. 2) (despre unghiuri sau despre laturi) A fi aşezat în faţa altui unghi sau a altei laturi. /<lat. opponere, fr. opposer
Trimis de siveco, 28.11.2007. Sursa: NODEX

OPÚNE vb. I. tr. 1. a pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. 2. a pune faţă în faţă, a compara. II. refl. a se împotrivi. (< lat. opponere, după fr. opposer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

opúne (n, opús), vb. – A (se) împotrivi. lat. opponere (sec. XIX), adaptat la conj. lui pune. – Der. opozant, s.m., din fr. opposant; opoziţi(un)e, s.f., din fr. opposition; opoziţionist, adj., din fr. oppositionniste.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • contra — CÓNTRA2, prep., adv. I. prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it …   Dicționar Român

  • opozabil — OPOZÁBIL, Ă, opozabili, e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat şi de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau …   Dicționar Român

  • opus — ÓPUS1, opusuri, s.n. (muz.) Termen care denumeşte, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris şi (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • veto — VÉTO, vetouri, s.n. Drept excepţional pe care îl are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenţii) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept. – Din lat., fr. veto. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • opoziţional — OPOZIŢIONÁL, Ă, opoziţionali, e, adj. De opoziţie. ♢ Propoziţie circumstanţială opoziţională = propoziţie subordonată care se opune conţinutului regentei prin întregul ei conţinut sau numai printr o parte a lui (predicat, complement etc.). [pr.:… …   Dicționar Român

  • împotrivi — ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, vb. IV. refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPOTRIVÍ vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. şi reg.) a se potrivi,… …   Dicționar Român

  • antisclavagist — ANTISCLAVAGÍST, Ă, antisclavagişti, ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se opune sclavagismului. – Din fr. antiesclavagiste. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  antisclavagíst adj. → sclavagist Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • contraargument — CONTRAARGUMÉNT, contraargumente, s.n. Argument care se opune altuia. – Din fr. contre argument. Trimis de ionel bufu, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  contraargumént s. n. (sil. tra ar ) → argument Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • intuiţionism — INTUIŢIONÍSM s.n. Curent filosofic care opune raţiunii intuiţia, concepută ca o facultate analogă cu instinctul, cu simţul artistic sau cu revelaţia divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esenţa obiectelor. [pr.: tu i ţi o ] –… …   Dicționar Român

  • pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”