orceag


orceag
ORCEÁG, orceaguri, s.n. (bot.; reg.) Arpagic. – et. nec.
Trimis de ionel_bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98

ORCEÁG s. v. arpagic, ceapă de sămânţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

orceág s. n., pl. orceáguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • arpagic — ARPAGÍC s.n. Bulb mic de ceapă obţinut din sămânţă şi care, răsădit, dă ceapa obişnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic. Trimis de ana zecheru, 18.04.2006. Sursa: DEX 98  ARPAGÍC s. (bot.) 1. (Allium schoenoprasum) (reg.) pur, (prin Transilv.)… …   Dicționar Român

  • ceapă — CEÁPĂ, cepe, s.f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică şi verde şi cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice şi cu flori… …   Dicționar Român

  • horcegi — horcégi s.m. pl. (reg.) ceapă mică de pus în pământ; orceag, arpagic. Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • parpangică — parpangícă, parpangéle, s.f. (reg.) arpagic, orceag. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • puiac — PUIÁC s. v. arpagic, ceapă de sămânţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  puiác, puiáce, s.m. (reg.) 1. arpagic, orceag. 2. copileţ (la tulpina porumbului). Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • puiec — puiéc, puiéci, s.m. (reg.) 1. (la pl.) ou sau larvă de albină, pui de albină; căţel. 2. (la pl.) copileţi la tulpina porumbului. 3. căţel de usturoi. 4. (la pl.) arpagic, orceag. Trimis de blaurb, 07.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • puiţ — PUÍŢ s. v. arpagic, bomboană, ceapă de sămânţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  puíţ, puíţi, s.m. (reg.) 1. pui de pasăre mic. 2. pui de găină mic, puişor, puiuţ. 3. ou sau larvă de albină; căţel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la …   Dicționar Român

  • ştupă — ştúpă s.f. sg. (reg.) arpagic, orceag. Trimis de blaurb, 26.02.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ştuţ — ŞTUŢ, ştuţuri, s.n. Bucată scurtă de ţeavă, care face legătura între un recipient şi o conductă. – Din germ. Stutzen. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞTUŢ s. (tehn.) tubulură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român