ordona

ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner.

Trimis de ionel_bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX '98



ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ordona să se facă astfel ...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.

Trimis de siveco, 22.06.2008. Sursa: Sinonime



ordoná vb., (porunceşte) ind. prez. 1 sg. ordón, 3 sg. şi pl. ordónă; (rânduieşte) ind. prez. 1 sg. ordonéz, 3 sg. ordonéază; conj. prez. 3 sg. şi pl. ordóne/ordonéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ORDONÁ ordón tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propoziţie completivă cu conjunctivul) A cere în mod autoritar şi oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a clasa; a dispune; a aşeza; a rândui. /<fr. ordonner

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón şi -nez. / < fr. ordonner].

Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN



ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relaţie de ordine pentru elementele unei mulţimi. (< fr. ordonner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN