asfinţi

asfinţi
ASFINŢÍ, pers. 3 asfinţeşte, vb. IV. intranz. (Despre aştri) A apune, a scăpăta. ♦ fig. A merge spre declin. – A3 + sfânt.
Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

A asfinţi ≠ a răsări
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Antonime

ASFINŢÍ vb. v. apune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

asfinţí (a apune) vb., ind. prez. 3 sg. asfinţéşte, imperf. 3 sg. asfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. asfinţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ASFINŢ//Í pers. 3 asfinţiéşte intranz. (despre aştri) A se lăsa după orizont; a apune; a scăpăta; a coborî. /a + sfânt
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

asfinţí (-ţésc, asfinţít), vb.1. (despre aştri) A apune, a scăpăta. – 2. (Despre sursele de lumină) A dispărea, a se întuneca. var. sfinţi. Probabil un der. de tipul *affingĕre sau *exfingĕre, cu schimbarea modernă a conjug. (datorită conjug. incoative), şi cu alterarea fonetismului, datorată falsei etimologii populare care a asimilat acest cuvînt la familia sfînt şi sfinţi. Fingere înseamnă în principal "a da formă" (cf. figura, effigies); în lat. ca şi în rom. a ajuns să însemne "a da formă falsă" sau "a se preface"; cf. it. fingere, prov. fenher, fr. feindre (REW 3313). Cu toate acestea, sensul primitiv s-a păstrat, specializat în mod ciudat, "a da formă aluatului pentru pâine", prin cat. fenyer, sp. heñir şi mr. asfindzere "a creşte aluatul", desfindzere "a pune aluatul la rece, pentru a-l împiedica să crească" (Papahagi, JB, XII, 102; REW 3313). În rom. acest sens este propriu vb. a creşte, dar a existat probabil în vechime un verb *asfinge, ca în mr., care ulterior a devenit *asfingi. Evoluţia semantică poate fi interpretată în mai multe feluri. Plecînd de la affingere "a creşte aluatul" se poate să fi ajuns la "a se revărsa" sau "a da pe de lături", caz în care am avea o evoluţie (de la "a creşte" la "a pleca") paralelă cu cea care apare la lat. mergere "a adînci, a cufunda" › rom. merge. Este posibil de asemenea ca effingere să fi fost interpretat ca un *de ex fingere. Însă cel mai probabil este faptul ca însuşi vb. fingere să fi ajuns, printr-o evoluţie normală, de la sensul de "a da formă falsă" , la acela de "a nu da nicio formă" sau "a dispărea"; această ipoteză se sprijină şi pe morv. foedre "a scoate, a da jos". cf. semantismului lui "apune" şi, pentru proteza lui s, (s)fărîma, (s)frinţie. În general se consideră că asfinţi provine de la sfînt (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac; DAR; Candrea; cf., pentru compararea cu expresia corespunzătoare din ngr. ο ἤλιος βασιλείει, articolele lui L. Spitzer, REB, II, 224-5 şi m. Kriaras, REB, III, 462-8). Am arătat că este evidentă contaminarea lui *asfingi cu asfinţi; pare însă evident şi faptul că o asemenea asociere nu poate fi concepută decît a posteriori, adică sugerată de consonanţa ambelor cuvinte. Etimonul asfinţisfînt s-ar baza pe asocierea ideii de "apus" cu cea de "dincolo", fundamentală în mitologia populară în general. Cu toate acestea, a presupune că imaginaţia populară a conceput apusul soarelui ca o "sanctificare" a astrului implică un proces intelectual prea complicat, şi în acelaşi timp neclar. Dimpotrivă, s-ar putea afirma că imaginaţia populară vede "sfîntul" ca o entitate vie şi actuală (sfîntul soare este o expresie foarte cunoscută, dar numai pentru soarele prezent), şi refuză să asocieze ideea de "sfinţenie" cu aceea de "moarte" sau "dispariţie", care la urma urmelor înseamnă neputinţa firească a umanităţii noastre obişnuite. Pe de altă parte, este curios să observăm că vb. asfinţi, popular şi de uz curent, nu apare în nici un text anterior sec. XIX; de aici se poate deduce că evoluţia semantică pe care am indicat-o a rămas nesigură pînă într-o epocă relativ modernă. Adăugăm că Scriban se gîndeşte la o der. de la sl. svjetiti, cf. a sfeti, cu influenţa lui sfînt; însă sensul lui svjetiti "a străluci" se opune acestei der. (dificultate pe care autorul încearcă s-o biruie, presupunînd că numele s-a aplicat poate mai întîi răsăritului, şi apoi apusului aştrilor). Mai importantă decît etimologia propusă, care ni se pare greşită, este intuiţia autorului că originea cuvîntului trebuia să fie căutată altundeva în afară de sfînt. -Der. asfinţit, s.n. (apus al aştrilor; occident).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • asfinţí — vb., ind. prez. 3 sg. asfinţéşte, imperf. 3 sg. asfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. asfinţeáscã …   Romanian orthography

  • apune — APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. intranz. (Despre aştri) A dispărea sub orizont; a asfinţi, a scăpăta. ♦ fig. A şi pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ♢ (fam.; în expr.) A( i) apune steaua (cuiva) = a şi… …   Dicționar Român

  • asfinţit — ASFINŢÍT, asfinţituri, s.n. 1. Faptul de a asfinţi; asfinţire. ♦ fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfinţeşte soarele. – v. asfinţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  Asfinţit ≠ est, orient,… …   Dicționar Român

  • scăpăta — SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. intranz. 1. (pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat… …   Dicționar Român

  • asfinţire — ASFINŢÍRE s.f. Faptul de a asfinţi; asfinţit. – v. asfinţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  Asfinţire ≠ răsărire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ASFINŢÍRE s. v. apus. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… …   Dicționar Român

  • înclina — ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) apleca în jos sau într o parte; a (se) pleca. ♦ refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ refl. fig. (Despre soare) A coborî către asfinţit, a apune; (despre zi) a se… …   Dicționar Român

  • asfinţită — ASFINŢÍTĂ s.f. (Rar, în expr.) Asfinţita soarelui = asfinţit (1). – v. asfinţi. Trimis de gall, 01.02.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • coborî — COBORÎ, cobór, vb. IV. 1. intranz., refl. şi tranz. A (se) da jos dintr un loc ridicat sau dintr un vehicul. ♢ expr. (tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de ruşine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o …   Dicționar Român

  • culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”