oronimie

ORONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii şi apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării şi al evoluţiei numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie.

Trimis de ionel_bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX '98



oronimíe s. f., art. oronimía, g.-d. oronimíi, art. oronimíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORONIMÍE f. 1) lingv. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul oronimicelor. 2) To-talitate a denumirilor de forme ale reliefului. /<fr. oronymie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ORONIMÍE s.f. (lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munţi. [gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].

Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN



ORONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. ramură a toponimiei care studiază denumirile formelor de relief. (< fr. oronymie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN