oropsi


oropsi
OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OROPSÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OROPSÍ vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, dăscăli, depărta, dojeni, excomu-nica, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, moraliza, mustra, părăsi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oropsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oropseáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A OROPS//Í oropsiésc tranz. 1) (persoane) A face să suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a năpăstui. 2) înv. (fiinţe) A forţa să părăsească un loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi, copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia întâmplării. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

oropsí (oropsésc, oropsít), vb.1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a dispreţui, a defavoriza. – var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω "a exila" (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω "a limita" (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • oropsí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oropseáscã …   Romanian orthography

  • persecuta — PERSECUTÁ, persecút, vb. I. tranz. A urmări pe cineva cu perseverenţă în toate acţiunile sale cu scopul de a i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăţi. ♦ A urmări cu …   Dicționar Român

  • abandona — abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr o competiţie. (< fr. abandonner) Trimis de tavi, 17.05.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • apăsa — APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ intranz. fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. tranz. fig. A asupri, a… …   Dicționar Român

  • bântui — BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre forţele naturii: la pers.3) A lovi insistent şi cu violenţă (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a… …   Dicționar Român

  • catatrexi — CATATREXÍ vb. v. năpăstui, nedreptăţi, oropsi, persecuta, prigoni, urgisi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… …   Dicționar Român

  • despuia — DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. tranz. A i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji …   Dicționar Român

  • dăscăli — DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl. Trimis de ionel… …   Dicționar Român