ortodonţie

ortodonţie
ORTODONŢÍE s.f. Parte a stomatologiei care asigură aşezarea în poziţie normală a dinţilor pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie.
Trimis de ionel_bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

ortodonţíe s. f. (sil. mf. ort-), art. ortodonţía, g.-d. ortodonţíi, art. ortodonţíei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORTODONŢÍE s.f. (med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte].
Trimis de LauraGellner, 10.01.2007. Sursa: DN

ORTODONŢÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ortodontic — ORTODÓNTIC, Ă, ortodontici, ce, adj. Referitor la ortodonţie, de ortodonţie. – Din fr. orthodontique. Trimis de ionel bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ortodóntic adj. m., pl. ortodóntici; f. sg. ortodóntică, pl …   Dicționar Român

  • ortodontist — ORTODONTÍST s. m. specialist în ortodonţie. (< fr. orthodontiste) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”