asibilare


asibilare
ASIBILÁRE s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influenţa vocalei e sau i care urmează); asibilaţie. – v. asibila.
Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

ASIBILÁRE s. (fon.) asibilaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

asibiláre s. f., g.-d. art. asibilării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASIBILÁRE s.f. (fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilaţie. [< asibila, după fr. assibilation].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ASIBILÁRE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influenţa lui i sau e următor; asibilaţie. (< asibila)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • asibilaţie — ASIBILÁŢIE, asibilaţii s.f. (fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASIBILÁŢIE s. v. asibilare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  asibiláţie s. f. (sil. ţi e ) …   Dicționar Român