ortogonal


ortogonal
ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ♢ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafeţe) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecţie să fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.
Trimis de ionel_bufu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. sg. ortogonálă, pl. ortogonále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORTOGONÁL ortogonală (ortogonali, ortogonale) (despre planuri, drepte etc.) Care, la intersecţie, formează un unghi drept. ♢ Proiecţie ortogonală proiecţie a unei figuri obţinută prin coborârea de perpendiculare pe o suprafaţă. /<fr. orthogonal
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie; proiecţie ortografică. ♦ (Despre suprafeţe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].
Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN

ORTOGONÁL, -Ă adj. care formează unghiuri drepte. o proiecţie ortogonală = proiecţie prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. ♢ (despre curbe, suprafeţe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare; (despre funcţii) cu produs scalar nul. (< fr. orthogonal)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ortogonal — adj. 2 g. 1. Que forma ângulos retos. 2. Projeção ortogonal: aquela em que cada linha que projeta um ponto da figura é perpendicular ao plano de projeção …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • ortogonal — adjetivo 1. Área: geometría Que forma ángulo recto: plano ortogonal …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • ortogonal — (Der. mod. de ortogonio). adj. Que está en ángulo recto. ☛ V. proyección ortogonal …   Diccionario de la lengua española

  • Ortogonal — ► adjetivo 1 GEOMETRÍA Que está en ángulo recto: ■ la recta en ortogonal respecto al plano. 2 GEOMETRÍA Se aplica a la proyección efectuada desde la perpendicular del eje o del plano de proyección. * * * ortogonal (de «ortogonio») adj. Geom. En… …   Enciclopedia Universal

  • ortogonal — {{#}}{{LM O28362}}{{〓}} {{[}}ortogonal{{]}} ‹or·to·go·nal› {{《}}▍ adj.inv.{{》}} Que está en ángulo recto o que lo forma. {{★}}{{\}}ETIMOLOGÍA:{{/}} Del griego orthós (recto) y gonía (ángulo) …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • ortogonal — or|to|go|nal Mot Agut Adjectiu invariable …   Diccionari Català-Català

  • ortogonál — adj. m., pl. ortogonáli; f. sg. ortogonálã, pl. ortogonále …   Romanian orthography

  • ortogonal — or|to|go|nal adj., t, e (retvinklet) …   Dansk ordbog

  • Matriz ortogonal — Una matriz ortogonal es un matriz cuya matriz inversa coincide con su matriz traspuesta. El conjunto de matrices ortogonales constituyen una representación lineal del grupo ortogonal . Geométricamente las matrices ortogonales representan… …   Wikipedia Español

  • Proyección ortogonal — Saltar a navegación, búsqueda La proyección ortogonal del segmento AB sobre la recta L es el segmento PQ. En la geometría Euclidiana, Proyección ortogonal es aquella cuyas rectas proyectantes auxiliares son perpendiculares al plano de proyección …   Wikipedia Español