ortăci — ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A lega tovărăşie cu cineva; a se întovărăşi, a se asocia. – Din ortac. Trimis de ionel bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 ORTĂCÍ vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoţi, întovărăşi, uni. Trimis de… … Dicționar Român
asociere — ASOCIÉRE, asocieri, s.f. Acţiunea de a (se) asocia şi rezultatul ei. [pr.: ci e ] – v. asocia. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98 Asociere ≠ disociere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ASOCIÉRE s. asociaţie, întovărăşire,… … Dicționar Român
fârtăciune — fârtăciúne s.f. (înv.) înfrăţire, prietenie, tovărăşie, ortăcie. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
orta — ORTÁ, ortale, s.f. (înv.) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. 2. Trupă, ceată, bandă; grupare. – Din tc. orta. Trimis de ionel bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 ORTÁ s. v. breaslă,… … Dicționar Român
prietenie — PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug. ♦ Atitudine plină de bunăvoinţă,… … Dicționar Român
tovărăşie — TOVĂRĂŞÍE, tovărăşii, s.f. 1. Relaţia dintre tovarăşi, legătură bazată pe raporturi tovărăşeşti. ♦ Companie, societate. ♢ expr. A ţine (cuiva) tovărăşie = a sta pe lângă cineva pentru a nu l lăsa singur, pentru a l distra; a ţine cuiva de urât. 2 … Dicționar Român
întovărăşire — ÎNTOVĂRĂŞÍRE, întovărăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) întovărăşi şi rezultatul ei. – v. întovărăşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNTOVĂRĂŞÍRE s. 1. v. însoţire. 2. asociaţie, asociere, tovărăşie, (înv. şi reg.) sâmbră, soţie, (reg … Dicționar Român
