orăcăială

orăcăială
ORĂCĂIÁLĂ, orăcăieli, s.f. (reg.) Orăcăit; gălăgie, larmă. [pr.: -că-ia-] – Orăcăi + suf. -eală.
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

ORĂCĂIÁLĂ s. v. orăcăit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

orăcăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. orăcăiélii; pl. orăcăiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • orăcăit — ORĂCĂÍT, orăcăituri, s.n. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire. ♦ fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • miorcoteală — MIORCOTEÁLĂ s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • miorcotire — MIORCOTÍRE s. v. ocăcăit, orăcăială, orăcăire, orăcăit. Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • miorcăit — MIORCĂÍT s.n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – v. miorcăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, oră căire, orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  miorcăít s.… …   Dicționar Român

  • orac — ORÁC interj. (reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaştelor. – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORÁC interj. v. miorc, oac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  orác interj. T …   Dicționar Român

  • pupăire — pupăíre, pupăíri, s.f. (înv.) 1. sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit. 2. (pop. şi fam.; despre oameni) flecăreală, clevetire. 3. orăcăială, orăcăit. Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”