osteneală

osteneală
OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ♢ expr. A-şi da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-şi da toată silinţa, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OSTENEÁLĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, trudă. (Cu multă osteneală au mutat cărţile.) 4. efort, încercare, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ostenealăile lui au fost zadarnice.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

osteneálă s. f., g.-d. art. ostenélii; pl. ostenéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OSTEN//EÁLĂ ostenealăéli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseală. ♢ (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală (a fi) obosit peste măsură. 2) Muncă grea şi obositoare; strădanie. ♢ A-şi da toată ostenealăeala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ostenealăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • renta — RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. intranz. A produce venituri, a se solda cu câştig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  rentá vb., ind …   Dicționar Român

  • laborios — LABORIÓS, OÁSĂ, laborioşi, oase, adj. 1. (Despre manifestările, creaţiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort şi osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (şi produce) mult; sârguincios.… …   Dicționar Român

  • oboseală — OBOSEÁLĂ, oboseli, s.f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ p. anal. (tehn.) Scădere a rezistenţei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a… …   Dicționar Român

  • silinţă — SILÍNŢĂ, silinţe, s.f. Stăruinţă îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susţinut în muncă sau la învăţătură; sârguinţă, străduinţă, strădanie, râvnă, zel. ♢ loc. vb. A şi da silinţa (sau toată silinţa… …   Dicționar Român

  • caznă — CÁZNĂ, cazne, s.f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduinţă, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ pedeapsă . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÁZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… …   Dicționar Român

  • efort — EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr o secţiune a unui… …   Dicționar Român

  • elucubraţie — ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • muncit — MUNCÍT, Ă, munciţi, te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câştigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenţie, cu migală. 4. (înv.) Torturat, chinuit. – v. munci.… …   Dicționar Român

  • mură — MÚRĂ1, mure, s.f. Fructul comestibil, negru şi lucios, al murului1. ♢ expr. Mură n gură = lucru (obţinut) fără muncă, fără osteneală, de a gata. – lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum mură ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”