osteni


osteni
OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A-şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

OSTENÍ vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OSTENÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ostení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osteneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A OSTEN//Í osteniésc pop. 1. intranz. (despre fiinţe) A-şi pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (fiinţe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE OSTEN//Í mă osteniésc intranz. pop. A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ostení (ostenésc, ostenít), vb.1. A obosi, a vlăgui, a stînjeni. – 2. A se obosi. – 3. (vb. refl.) A se deznoda, a se strădui, a se căzni. Origine îndoielnică, dar probabil sl. Se citează în general etimonul sl. ustati, ustaną "a termina" (Cihac, II, 232; Tiktin; Candrea), cf. rus. ustanie "oboseală", ceh. ustati "a se osteni", ceh. ustani "oboseală"; dar der. directă nu pare posibilă fonetic. Poate să fi fost o confuzie cu sl. istiniti "a se obosi". Der. din lat. abstinere (Diez, Gramm., I, 3, 283) sau din ngr. ἄσθενος "debil" (Roesler 573; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Uz general (ALR, I, 102). Der. osteneală (var. usteneală), s.f. (oboseală; trudă, efort; muncă istovitoare); ostenicios, adj. (obositor, supărător); osteninţă, s.f. (oboseală, trudă); ostenitor, adj. (obositor, supărător); neostenit, adj. (neobosit).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • obosi — OBOSÍ, obosesc, vb. IV. intranz. şi refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ♢ tranz. M au obosit drumurile. ♦ refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi …   Dicționar Român

  • ostenit — OSTENÍT, Ă, osteniţi, te, adj. (înv. şi pop.) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. – v. osteni. Trimis de RACAI, 25.09.2008. Sursa: DEX 98  OSTENÍT adj. 1. v. obosit. 2. v. muncit …   Dicționar Român

  • deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… …   Dicționar Român

  • asuda — ASUDÁ, asúd, vb. I. intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduşi. ♢ expr. (ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereţii asudă. 2. fig. A… …   Dicționar Român

  • munci — MUNCÍ, muncesc, vb. IV. 1. intranz. A desfăşura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupaţie; a lucra. ♦ tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. refl. A şi da… …   Dicționar Român

  • osteneală — OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă,… …   Dicționar Român

  • ostenitor — OSTENITÓR, OÁRE, ostenitori, oare, adj. (înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • osârdui — OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. refl. şi intranz. (înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSÂRDUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, munci, necăji, osteni, sforţa, sili, strădui …   Dicționar Român

  • oştean — OŞTEÁN, oşteni, s.m. (înv. şi pop.) Soldat, militar, ostaş. – Oaste + suf. ean. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OŞTEÁN s. v. ostaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  oşteán s …   Dicționar Român

  • sili — SILÍ, silésc, vb. IV. 1. tranz. A obliga (prin violenţă) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forţa. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. intranz. şi refl. A da zor, a se grăbi. ♢ tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. refl. şi… …   Dicționar Român