neostenit — NEOSTENÍT, Ă, neosteniţi, te, adj. 1. Care nu oboseşte niciodată; p. ext. care este în continuă mişcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbeşte nici o clipă; susţinut, perseverent. [pr.: ne… … Dicționar Român
austénite — [ ɔstenit ] n. f. • 1903; de Austen, métallurgiste angl. ♦ Métall. Constituant micrographique des aciers (à face cubique centrée) contenant une solution d environ 2% de carbone. ⇒ ferrite. ● austénite nom féminin (de Austen, nom propre)… … Encyclopédie Universelle
muncit — MUNCÍT, Ă, munciţi, te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câştigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenţie, cu migală. 4. (înv.) Torturat, chinuit. – v. munci.… … Dicționar Român
obosit — OBOSÍT, Ă, obosiţi, te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – v. obosi. Trimis de ana zecheru, 04.11.2008. Sursa: DEX 98 Obosit ≠ odihnit, neobosit Trimis de siveco, 18.10.2007. Sursa: Antonime OBOSÍT adj. ostenit,… … Dicționar Român
osteneală — OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă,… … Dicționar Român
impar — IMPÁR, Ă, impari, e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soţ. – Din lat. impar cf. fr. i m p a i r. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură … Dicționar Român
neobosit — NEOBOSÍT, Ă, neobosiţi, te, adj. 1. Care nu simte oboseală, care nu oboseşte (niciodată); infatigabil; p. ext. care este în continuă mişcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ. 2. (Despre activităţi, eforturi etc.) Care nu se… … Dicționar Român
osteni — OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi… … Dicționar Român
ostenitor — OSTENITÓR, OÁRE, ostenitori, oare, adj. (înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 … Dicționar Român
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
