asistolie

ASISTOLÍE s.f. (med.) 1. Slăbire a contracţiilor inimii. 2. impr. Insuficienţă cardiacă totală. – Din fr. asystolie.

Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX '98



asistolíe s. f., art. asistolía, g.-d. art. asistolíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ASISTOLÍE f. med. 1) Stare patologică caracterizată prin stabilirea contracţiilor inimii. 2) Boală care constă în insuficienţă cardiacă. /<fr. asystolie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ASISTOLÍE s.f. Slăbire a contracţiilor inimii, mai ales în ultima fază a bolilor cardiace. [gen. -iei. / < fr. asystolie, cf. gr. a – fără, systole – contracţie].

Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN



ASISTOLÍE s. f. slăbire a contracţiilor inimii, în special în ultima fază a bolilor cardiace. (< fr. asystolie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN