oţăreală

oţăreală: OŢĂREÁLĂ, otăreli, s.f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oţărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oţărî + suf. -eală.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OŢĂREÁLĂ s v. furie, indignare, înverşunare, mânie, revoltare, revoltă, scandalizare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oţăreálă s. f., g.-d. art. oţărélii; pl. oţăréli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OŢĂR//EÁLĂ oţărealăéli f. 1) v. A SE OŢĂRÎ. 2) Grimasă de dezgust (provocată de o mâncare sau de o băutură). /a se oţări + suf. oţărealăeală

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

furie — FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc … Dicționar Român
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
oţărală — OŢĂRÁLĂ s.f. v. oţăreală. Trimis de gall, 04.06.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
oţărâre — OŢĂRÂRE, oţărâri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) oţărî; oţăreală (1). [var.: oţeríre s.f.] – v. oţărî. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OŢĂRÂRE s. v. furie, groază, indignare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias