acordeonist


acordeonist
ACORDEONÍST, -Ă, acordeonişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [pr.: -de-o-] – Din fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist.
Trimis de ana_zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX '98

acordeoníst s. m. (sil. -de-o-), pl. acordeoníşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACORDEONÍ//ST acordeoniststă (acordeonistşti, acordeonistste) m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [Sil. -de-on] /<fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ACORDEONÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care cântă la acordeon. [pron. -de-o-. / cf. fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2006. Sursa: DN

ACORDEONÍST, -Ă s. m. f. cântăreţ la acordeon. (< fr. accordéoniste)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • acordeoníst — s. m. (sil. de o ), pl. acordeoníşti …   Romanian orthography

  • acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român