pagubă

pagubă
PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-şi manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. fig. Ştirbire, pierdere a calităţii, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ♢ loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. ♢ expr. (reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

Pagubă ≠ câştig, dobândă, folos, profit, venit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

PÁGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. şi pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. şi reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ştetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (pagubăele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pârleală. (Cum şi-a scos pagubă?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
Trimis de siveco, 13.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

PÁGUB//Ă pagubăe f. 1) Pierdere materială sau spirituală suferită de cineva; daună. 2) Stricăciune pricinuită cuiva; daună. ♢ A fi în pagubă a păgubi. pagubă-n ciuperci (atâta pagubă) puţin îmi pasă. [G.-D. pagubei] /<sl. paguba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

págubă (págube), s.f. – Daună, prejudiciu, pierdere. sl. paguba (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der. păgubi, vb. (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din sl. pagubiti "a pierde"; păgubaş, s.m. (victimă, om care pierde, prejudiciat); păgubitor, adj. (care aduce pagubă); păgubos, adj. (dezavantajos; nefast); păgubnic, adj. (înv., dăunător, vătămător); despăgubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revanşa), format după fr. dédommanger.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pagūba — ×pagūbà (l. poguba) sf. (3b) Skr skriauda, nuostolis: Balta nažutka pri darbo nešioti – muiluo pagūbà (daug muilo išeikvojama) KlvrŽ. Kai pradeda grybai dygti ir gyvolius skersti, tumet atsiranda druskai pagūbà (daug druskos suvartojama) Kltn …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • daună — DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [pr.: da u ] – Din lat. damnum. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • păgubi — PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câştig. ♦ tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câştig sau de un bun al său. – Din pagubă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • detriment — DETRIMÉNT s.n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  detrimént s. n. (sil. tri ) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • prejudiciu — PREJUDÍCIU, prejudicii, s.n. 1. Pagubă, daună; p. ext. ştirbire a onoarei, a reputaţiei, a prestigiului cuiva. 2. (înv.) Prejudecată. [var.: (înv.) prejudíţiu s.n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. Trimis de opr …   Dicționar Român

  • pârleală — PÂRLEÁLĂ, pârleli, s.f. 1. Acţiunea de a (se) pârli şi rezultatul ei; arsură uşoară, superficială: pârlitură. 2. fig. (fam.) Păcăleală, înşelătorie; pagubă, pierdere. ♢ expr. (fam.) A şi scoate pârleala = a şi găsi o compensaţie, a se despăgubi… …   Dicționar Român

  • păgubaş — PĂGUBÁŞ, Ă, păgubaşi, e, s.m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaş = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaş = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ♢ expr. A… …   Dicționar Român

  • garanţie — GARANŢÍE, garanţii, s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale); (concr.) ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi… …   Dicționar Român

  • indemnizaţie — INDEMNIZÁŢIE, indemnizaţii, s.f. 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului, destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despăgubire pentru un prejudiciu,… …   Dicționar Român

  • pierdere — PIÉRDERE, pierderi, s.f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ♢ loc. adv. În pierdere = fără câştig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieţi omeneşti …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”