paladiu

PALÁDIU¹ s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuinţat drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor al platinei în construcţia unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PALÁDIU², paladii, s.n. Statuie a zeiţei Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăţilor. ♦ fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; simb. Pd

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



paládiu (ist.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; pl. paládii, art. paládiile (sil. -di-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PALÁDIU¹ n. Metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, întrebuinţat drept catalizator în industria chimică şi sub formă de aliaje. /<fr. palladium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PALÁDI//U² paladiui n. 1) (în antichitate) Statuie a zeiţei Atena, considerată ca ocrotitoare a cetăţilor. 2) fig. Putere ocrotitoare. /<fr. palladium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PALÁDIU¹ s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2005. Sursa: DN



PALÁDIU² s.n. 1. Statuie a zeiţei Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetăţii. 2. (fig.) Ocrotire, pază, apărare. [pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2005. Sursa: DN



PALÁDIU² s.n. (< lat., fr. palladium; cf. gr. Palladion < Pallas) 1. Statuie (de lemn) a zeiţei Pallas Atena (adusă de la Troia şi plasată în templul Vestei din Roma), socotită ocrotitoarea cetăţii. 2. fig. Ceea ce serveşte ca mijloc de ocrotire, de apărare, de conservare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)

Trimis de CristinaDianaN, 13.09.2007. Sursa: Neoficial



PALÁDIU¹ s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veşminte sau cu o armură a zeiţei Pallas Atena, ocrotitoare a cetăţilor. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanţie. (< lat., fr. palladium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



PALÁDIU² s. n. metal alb-argintiu, ductil şi dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN