palatal

palatal
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (anat.) Relativ la palat1, care aparţine palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conţine sunete a căror articulaţie se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PALATÁL adj. 1. v. palatin. 2. (fon.) (înv.) palatinal. (Sunet palatal.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

palatál adj. m., pl. palatáli; f. sg. palatálă, pl. palatále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PALATÁL palatală (palatali, palatale) 1) Care ţine de palat; propriu palatului. 3) şi substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează în regiunea palatului. /<fr. palatal
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PALATÁL, -Ă adj. Care aparţine palatului, din regiunea palatului; palatin. // adj., s.f. (Sunet) articulat în regiunea palatului. [< fr. palatal].
Trimis de LauraGellner, 08.01.2007. Sursa: DN

PALATÁL, -Ă adj. 1. din regiunea palatului; palatin2. 2. consoană palatală (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin apropierea sau atingerea părţii de jos a limbii de palat. (< fr. palatal)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • palatal — palatal, ale, aux [ palatal, o ] adj. • 1694; du lat. palatum → 2. palais 1 ♦ Phonét. Se dit des phonèmes dont l articulation se fait dans la région antérieure du palais (palais dur). Voyelles palatales [ i, e, ɛ, y, ø, ɶ, a ]. Consonnes post… …   Encyclopédie Universelle

  • Palatal — Sm Vordergaumenlaut per. Wortschatz fach. (19. Jh., Palatin u.ä. 17. Jh.) Neoklassische Bildung. Wohl in Deutschland gebildet zu l. palatum Gaumen .    Ebenso nndl. palatale klank, ne. palatal, nfrz. palatale, nschw. palatal, nnorw. palatal. ✎ DF …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Palatal — Pal a*tal, a. [Cf. F. palatal.] 1. Of or pertaining to the palate; palatine; as, the palatal bones. [1913 Webster] 2. (Phonetics) Uttered by the aid of the palate; said of certain sounds, as the sound of k in kirk. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • palàtāl — m 〈G palatála〉 fon. glas koji se artikulira na prednjem nepcu (palatumu) (u hrvatskom jeziku šuštavi palatal, alveopalatali: »č«, »dž«; pravi palatal: »ć«, »đ«, »j«, »nj«, »lj«, »š«, »ž«); nepčani suglasnik, nepčanik ✧ {{001f}}fr., njem. ← lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • palatal — palàtāl m <G palatála> DEFINICIJA fon. glas koji se artikulira na prednjem nepcu (palatumu) (u hrvatskom jeziku šuštavi palatal, alveopalatali: č, dž; pravi palatal: ć, đ, j, nj, lj); nepčanik, nepčani suglasnik ETIMOLOGIJA fr., njem.:… …   Hrvatski jezični portal

  • palatal — adjetivo 1. Del paladar. adjetivo,sustantivo femenino 1. Área: fonética [Sonido] que se articula acercando el dorso de la lengua al paladar duro: La ñ es una consonante palatal. La i es una palatal …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • palatal — palatal, ale (pa la tal, ta l ) adj. Consonnes palatales, certaines consonnes qui résultent de la manière dont l air est modifié entre la langue et le palais. k, g, ch, j, gn, sont des consonnes palatales.    S. f. Une palatale. REMARQUE    Les… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • palatal — adj. anat. Relativo al paladar. También se denomina palatino. Medical Dictionary. 2011 …   Diccionario médico

  • palatal — adj. 2 g. 1. Relativo ao palato ou paladar. 2.  [Fonética] Que se pronuncia aproximando a língua do céu da boca (ex.: consoante palatal).   ‣ Etimologia: palato + al …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • palatal — [pal′it l] adj. [Fr < L palatum, palate] 1. of the palate 2. Phonet. a) articulated with the part of the tongue just behind the tip raised against or near the hard palate, as the consonants (y) in yes and (H) in German ich b) designating a… …   English World dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”