pancraţiu

PANCRÁŢIU, pancraţii, s.n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă şi pugilat. – Din fr. pancrace.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



pancráţiu s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PANCRÁŢIU s.n. Exerciţiu atletic la greci, compus din trântă şi pugilat. [pron. -ţiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forţă].

Trimis de oprocopiuc, 13.07.2005. Sursa: DN



PANCRÁŢIU s.n. Exerciţiu atletic la greci, compus din trântă şi pugilat. [pron. -ţiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forţă].

Trimis de LauraGellner, 13.01.2007. Sursa: DN



PANCRÁŢIU s. n. (la vechii greci) exerciţiu atletic compus din trântă şi pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN