aspru


aspru
ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.
Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX '98

ÁSPRU, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o senzaţie specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare şi ţepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari şi ţepoase. 2. (Despre apă) Care conţine (din abundenţă) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înţepător; acru. II. fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverşunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferinţe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgenţă, sever, neînduplecat, necruţător. Purtarea aspră. – lat. asper.
Trimis de cata, 11.02.2004. Sursa: DEX '98

Aspru ≠ blând, moale
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÁSPRU adj. v. anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÁSPRU adj., adv. 1. adj. scorţos, zgrunţuros, (rar) grunzuros, zgrunţuit, (livr.) rugos. (O suprafaţă aspru.) 2. adj. v. înăsprit. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. brutal, câinesc, câinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare aspru.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbeşte cu un ton aspru.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe aspru.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă aspru.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. înverşunat. 10. adj. aprig, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleştat. (O bătălie aspru.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) câinesc, câinos. (O vreme aspru.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

áspru adj. m., pl. áspri; f. sg. áspră, pl. áspre
Trimis de siveco, 27.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

áspru s. m., pl. áspri, art. ásprii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÁSPR//U1 aspruă (asprui, asprue) 1) Care are suprafaţa zgrunţuroasă; cu asperităţi. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, ţepoase. 3) (despre apă) Care conţine săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsură obişnuită. Ger aspru. Vânt aspru. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; fără indulgenţă; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÁSPR//U2 asprui m. Monedă turcească care a circulat şi în ţările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspron
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

áspru (áspră), adj.1. Tare, dur (în sens propriu şi figurat). – 2. (adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. lat. asper (Puşcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. cf. dubletul următor. Der. aspreală, s.f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s.f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

áspru (áspri), s.m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în ţările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, şi 1/80 dintr-un leu (adică o leţcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • áspru — adj. m., pl. áspri; f. sg. ásprã, pl. áspre …   Romanian orthography

  • Pârâul Aspru — Geobox River name = Pârâul Aspru River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state =… …   Wikipedia

  • sever — SEVÉR, Ă, severi, e, adj. 1. (Despre oameni; adesea adverbial) Care judecă şi pedepseşte fară indulgenţă; exigent, pretenţios, riguros. ♦ Care nu admite abateri de la normele sau regulile stabilite, care nu admite circumstanţe atenuante; rigid.… …   Dicționar Român

  • dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… …   Dicționar Român

  • drastic — DRÁSTIC, Ă, drastici, ce, adj. Foarte aspru, foarte energic; brutal, violent, vehement. ♦ (Despre remedii medicale) Cu efect puternic şi rapid. – Din fr. drastique. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DRÁSTIC adj. 1. v. aspru. 2.… …   Dicționar Român

  • rugos — RUGÓS, OÁSĂ, rugoşi, oase, adj. Care prezintă rugozitate; aspru. – Din fr. rugueux. cf. lat. r u g o s u s . Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  RUGÓS adj. v. aspru, granulos, grunjos, grunzuros, scorţos, zgrunţuros. Trimis de… …   Dicționar Român

  • strict — STRICT, Ă, stricţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care are un caracter absolut, care trebuie respectat, executat, aplicat în chip riguros, fără abatere, fără excepţie; p. ext. sever, aspru. ♢ expr. (Adverbial) (A fi) strict necesar = (a fi)… …   Dicționar Român

  • înăspri — ÎNĂSPRÍ, înăspresc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni aspru (la pipăit); a (se) aspri. ♦ fig. A (se) face mai dur, mai sever, mai închis. ♦ refl. (Despre trăsăturile feţei) A căpăta o expresie de seriozitate, de severitate …   Dicționar Român

  • câinos — CÂINÓS, OÁSĂ, câinoşi, oase, adj. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Crud, rău, hain. ♦ (Despre vreme) Vrăjmaş omului, greu de suportat; aspru, câinesc. – Câine + suf. os. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  Câinos ≠ milos,… …   Dicționar Român

  • draconic — DRACÓNIC, Ă, draconici, ce, adj. (Despre legi, dispoziţii etc.) Care este foarte aspru, de o severitate excesivă. – Din germ. drakonisch. Trimis de LauraGellner, 08.12.2008. Sursa: DEX 98  DRACÓNIC adj. (rar) draconian. (Măsuri draconic.) Trimis …   Dicționar Român