parc

PARC, parcuri, s.n. 1. Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantaţii, alei şi diferite construcţii, amenajată pentru agrement. ♢ Parc naţional = suprafaţă întinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri şi amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut şi îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri şi depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinţa şi cu numeroase spaţii verzi. 2. Loc de staţionare şi de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele şi materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituţii etc. ♦ Totalitatea instalaţiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PARC s. 1. grădină. (parc public.) 2. parc zoologic v. grădină zoologică.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PARCUL-ÁPELOR s. v. clean.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



parc s. n., pl. párcuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARC parcuri n. 1) Teren cu vegetaţie naturală sau plantată, cu alei, adesea cu lacuri sau bazine, care serveşte drept loc de plimbare şi odihnă. ♢ parc naţional suprafaţă de teren, unde flora şi fauna sunt supuse protejării. parc sportiv complex sportiv amenajat în mijlocul unor spaţii verzi. 2) Spaţiu împrejmuit în care sunt crescute şi îngrijite animale pentru vânat. 3) Loc pentru staţionarea şi repararea vehiculelor. 4) Totalitate a vehiculelor de care dispune o instituţie sau o întreprindere. /<fr. parc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PARC s.n. 1. Grădină publică mare, amenajată special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuinţe. 2. Suprafaţă de teren închisă (plantată cu arbori) unde se îngrijeşte şi se creşte vânatul. 3. Loc unde se garează vehiculele; loc unde se depozitează materialele unei instituţii. ♦ Totalitatea vehiculelor unei instituţii, ale unei unităţi. 4. Parc electric = reţea centrală de distribuire a curentului electric. [cf. fr. parc, it. parco, germ. Park < lat. t. parcus].

Trimis de LauraGellner, 12.07.2005. Sursa: DN



PARC s. n. 1. grădină publică mare, amenajată cu arbori, peluze etc. ♢ grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuinţe. 2. suprafaţă de teren închisă unde se îngrijeşte şi se creşte vânatul. 3. loc de staţionare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor şi materialelor unei instituţii, unei unităţi. ♢ totalitatea autovehiculelor unei întreprinderi, instituţii etc.. 4. parc electric = reţea centrală de distribuire a curentului electric. (< fr. parc)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



parc (párcuri), s.n. – Grădină de agrement, rezervaţie, loc de staţionare a vehiculelor. fr. parc. – Der. parca, vb. (a închide animalele sau oamenii într-un ţarc mare; a aşeza autovehiculele într-un loc), din fr. parquer; parchet, s.n. (pardoseală de lemn în forme geometrice; instituţie judiciară; curătură), din fr. parquet, popular în Olt. şi Munt.; cu ultimul sens, datorită folosirii lui în silvicultură.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER