parcan

PARCÁN, parcane, s.n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuinţată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificaţie făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [var.: (reg.) părcán s.n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



parcán s. n., pl. parcáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PARCÁN parcane n. 1) înv. mil. Fortificaţie din lemn. 2) Îngrăditură de lemn pentru zăgăzuirea unei ape curgătoare. 3) Bârnă groasă folosită ca element de rezistenţă (la construirea digurilor, a podurilor etc.). /<pol., ucr. parkan, ung. párkány

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



parcán, parcáne, s.n. (înv. şi reg.) 1. întărire, fortificaţie din bârne, scânduri; zid de apărare, parapet. 2. îngrăditură de lemn, palancă făcută pentru zăgăzuirea apelor. 3. construcţie rudimentară cu rol de delimitare sau încadrare (perete, zid, gard, strungă etc.). 4. bârnă, stâlp de construcţie. 5. îngrămădire de buşteni aduşi de ape. 6. părţi de construcţie sau de instalaţii cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, şipcă etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor părţi de obiecte de uz casnic (cadru, ramă, chenar, dungă, şanţ). 8. numele mai multor unelte (de săpat şanţuri de îmbinare pe şindrilă, cuţit special pentru înflorituri în lemn, unealtă de zidărie etc.). 9. model de înfloritură în lemn. 10. cărare printre straturile grădinii.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



parcán (parcáne), s.n. – Fortificaţie, zid de apărare. – var. părcan. sl. (ceh., pol., rut., rus.) parkan (Cihac, II, 245; cf. Miklosich, Fremdw., 116). E dubletul lui părcan (var. părcam, parcană), s.n. (Trans., Banat, ramă, cadru, ciubuc concav, mulură concavă, bîrnă semirotundă), din mag. párkány. – Der. părcăni, vb. (înv., a proteja cu ajutorul unor palisade sau fortificaţii).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER