pară

PÁRĂ¹ s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ♢ loc. adj. De pară = roşu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ♢ expr. A trece (sau a sări) prin foc şi pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc şi pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc şi pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat. ♦ fig. Sentiment puternic şi chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorinţă chinuitoare. – Din sl. para.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PÁRĂ², pere, s.f. 1. Fructul părului¹. *expr. A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obţine ceva fără efort, fără muncă. Nu plăteşte nici o pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nici o valoare. 2. p. anal. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară² (1). – lat. pira.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PÁRĂ s. 1. v. flacără. 2. v. vâlvătaie. 3. v. dogoare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PÁRĂ s. v. bec, cartof, con.

Trimis de siveco, 07.10.2007. Sursa: Sinonime



páră (flacără) s. f., g.-d. art. párei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



páră (fruct) s. f., g.-d. art. pérei; pl. pére

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÁRĂ¹ f. 1) Ansamblu de flăcări apărut în procesul arderii în mediu aerian; văpaie. ♢ A se face foc şi pară a se înfuria. 2) Emanaţie fierbinte a unui izvor puternic de căldură; văpaie; dogoare. [G.-D. perei] /<sl. para

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PÁRĂ² pére f. 1) Fruct al părului. ♢ A-i cădea (sau a-i pica) cuiva para în gură a obţine ceva fără eforturi. Când va face plopul pere şi răchita micşunele niciodată. 2) Obiect care are forma unui asemenea fruct. [G.-D. perei] /<lat. pira

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



páră s.f. (pop.) 1. flacără, vâlvătaie, dogoare. 2. (fig.; înv.) tărie, intensitate. 3. (fig.; înv.) sentiment puternic; înflăcărare, chin sufletesc, dorinţă chinuitoare, foc. 4. (adv.; pe lângă verbul a roşi) foarte intens, foarte tare. 5. (înv.) emanaţie puternică, exalaţie. 6. (înv.) sul de fum. 7. (reg.) trăznet. 8. (reg.) tăişul toporului.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



páră s.f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. sl. para "fum, abur" (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para "abur", cf. şi opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare să fie sl., cf. pîrli. De asemeni, este posibilă o încrucişare cu păli "a arde", cf. ceh. pala "flacără".

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER