parşivenie


parşivenie
PARŞIVÉNIE, parşivenii, s.f. (pop. şi fam.) 1. Ticăloşie, mârşăvie. 2. Neruşinare, dezmăţ. – Parşiv + suf. -enie.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PARŞIVÉNIE s. v. abjecţie, fărădelege, infa-mie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiu-ire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

parşivénie s. f. (sil. -ni-e), art. parşivénia (sil. -ni-a), g.-d. art. parşivéniei; pl. parşivénii, art. parşivéniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PARŞIVÉNI//E parşiveniei f. fam. 1) Caracter parşiv. 2) Faptă sau vorbă de om parşiv. 3) Fiinţă parşivă. [G.-D. parşiveniei] /parşiv + suf. parşivenieenie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • parşiv — PARŞÍV, Ă, parşivi, e, adj. (pop. şi fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârşav. 2. Desfrânat, neruşinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară şi exagerată. – Din ucr. paršyvyj. Trimis de valeriu, 03.02.2004 …   Dicționar Român

  • ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… …   Dicționar Român