patenta


patenta
PATENTÁ, patentez, vb. I. tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenţie. 2. (înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (tehn.) A aplica unei sârme de oţel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistenţă mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PATENTÁ vb. v. breveta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

patentá vb., ind. prez. 1 sg. patentéz, 3 sg. şi pl. patenteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PATENT//Á1 patentaéz tranz. 1) (invenţii, descoperiri etc.) A recunoaşte în mod oficial (prin acordare de patentă); a breveta. 2) (sârme de oţel) A supune unui tratament termic (în vederea obţinerii unei rezistenţe mai mari). /<fr. patenter, germ. patentieren
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A PATENT//Á2 patentaéz tranz. (negustori sau liber-profesionişti) A impune la plata unei patente. /<fr. patenter, germ. patentieren
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oţel pentru a-i da o rezistenţă mecanică mare. [< fr. patenter].
Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DN

PATENTÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oţel pentru a-i da o rezistenţă mecanică mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.