paşnic

paşnic
PÁŞNIC, -Ă, paşnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură şi nu supără pe nimeni, care este partizan al relaţiilor prieteneşti, armonioase şi evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acţiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniştit, calm, tihnit. [var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

Paşnic ≠ agresiv, războinic, violent
Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: Antonime

PÁŞNIC adj. 1. v. blând. 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor paşnic.) 3. v. calm. 4. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, tihnit. (A dus o viaţă paşnic.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

páşnic adj. m., pl. páşnici; f. sg. páşnică, pl. páşnice
Trimis de siveco, 14.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PÁŞNI//C paşniccă (paşnicci, paşnicce) 1) (despre persoane sau colectivităţi) Care manifestă dragoste de pace; care se străduieşte să evite conflictele. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este calm; lipsit de agresivitate; pacific. 3) (despre fapte sau acţiuni) Care se face în sprijinul păcii; care susţine pacea. 4) (despre locuri, peisaje etc.) Care se caracterizează prin tihnă. /pace + suf. paşnicnic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • pasnic — PÁSNIC s. v. compas, pas. Trimis de siveco, 15.01.2009. Sursa: Sinonime  pasníc, ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m …   Dicționar Român

  • páşnic — adj. m., pl. páşnici; f. sg. páşnicã, pl. páşnice …   Romanian orthography

  • pacific — PACÍFIC, Ă, pacifici, ce, adj. 1. (înv.) Iubitor de pace, de bună înţelegere, de linişte, paşnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieşit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (şi substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare,… …   Dicționar Român

  • blajin — BLAJÍN, Ă, blajini, e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, paşnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândeţe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc departe de …   Dicționar Român

  • blând — BLÂND, Ă, blânzi, de, adj., s.f. I. adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, paşnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. fig. (Despre timp, natură etc.)… …   Dicționar Român

  • calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… …   Dicționar Român

  • domol — DOMÓL, OÁLĂ, domoli, oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mişcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ♢ expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este… …   Dicționar Român

  • lin — LIN1, lini, s.m. Peşte cu solzi mărunţi, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăieşte prin bălţi cu apă limpede şi nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin. Trimis de cornel, 25.09.2007. Sursa: DEX 98  LIN2, linuri, s.n. 1. Vas de lemn,… …   Dicționar Român

  • liniştit — LINIŞTÍT, Ă, liniştiţi, te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitaţie. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – v. linişti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Liniştit ≠… …   Dicționar Român

  • pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98  PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”