astâmpăr


astâmpăr
ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).
Trimis de cata, 25.05.2005. Sursa: DEX '98

Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ASTÂMPĂR s. calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. şi pop.) tihneală, (înv. şi reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) aşezare, aşezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-şi mai afla astâmpăr.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

astâmpăr s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcţii negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Linişte sufletească; odihnă; tihnă; pace. ♢ Fără astâmpăr a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai astâmpăr fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • astâmpăra — ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din… …   Dicționar Român

  • neastâmpăr — NEASTẤMPĂR s.n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; nelinişte, impacienţă, agitaţie. [pr.: ne as ] – Ne + astâmpărat. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  Neastâmpăr ≠ astâmpăr Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • fâţâi — FÂŢÂÍ, fấţâi, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre animale, păsări) A mişca repede coada (într o parte şi în alta). 2. refl. A se mişca încoace şi încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâţ + suf. âi. Trimis de RACAI, 21.11.2003.… …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

  • mâncărici — MÂNCĂRÍCI s.n. (fam.) Mâncărime. ♢ expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniştit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreţ. – Mâncare + suf. ici. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNCĂRÍCI s. v.… …   Dicționar Român

  • odihnă — ODÍHNĂ, (3) odihne, s.f. 1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ♢ Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îşi petrec …   Dicționar Român

  • pace — PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.… …   Dicționar Român

  • stare — STÁRE, stări, s.f. 1. Situaţie în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ♢ expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într un anumit fel; poziţie a corpului; postură …   Dicționar Român

  • tihnă — TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (înv.) Mulţumire, satisfacţie. [var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • trepida — TREPIDÁ, trepidez, vb. I. intranz. A vibra puternic, cu oscilaţii rapide şi de mică amploare. ♦ fig. A se agita sufleteşte, a fremăta. – Din fr. trépider. Trimis de dante, 30.06.2004. Sursa: DEX 98  TREPIDÁ vb. v. vibra. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român