astâmpăra

astâmpăra
ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.
Trimis de RACAI, 03.03.2009. Sursa: DEX '98

A se astâmpăra ≠ a se agita
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Antonime

ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminţi.
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Sinonime

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. şi pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. şi pl. astâmpere
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: NODEX

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de linişte; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminţi. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare
Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: NODEX

astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát), vb. – 1. A linişti, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – var. stîmpăra. lat. extempĕrāre (Densusianu, rom., XXXIII, 274; Puşcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuşi fr. attremper). Der. astîmpăr, s.n. (linişte, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniştitor, calmant); neastîmpăr, s.n. (nelinişte, agitaţie); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).
Trimis de blaurb, 03.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • astâmpãrá — vb., ind. prez. 1 sg. astấmpãr, 2 sg. astấmperi; 3 sg. şi pl. astấmpãrã; conj. prez. 3 sg. şi pl. astấmpere …   Romanian orthography

  • astâmpăr — ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv) …   Dicționar Român

  • astâmpărare — ASTÂMPĂRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) astâmpăra şi rezultatul ei. [var.: (pop.) stâmpăráre s.f.] – v. astâmpăra. Trimis de cata, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  ASTÂMPĂRÁRE s. v. potolire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • calma — CALMÁ, calmez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se) potoli. – Din fr. calmer. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  A (se) calma ≠ a (se) agita, a (se) alarma, a (se) tulbura, a (se) zbuciuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • cuminţi — CUMINŢÍ, cuminţesc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înţelept. – Din cuminte. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  CUMINŢÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a… …   Dicționar Român

  • potoli — POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A pierde sau a face să şi piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) linişti, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru… …   Dicționar Român

  • stinge — STINGE, sting, vb. III. 1. tranz. A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ♢ expr. (absol.) Bea de stinge = e foarte beţiv. ♦ refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a… …   Dicționar Român

  • stâmpăra — STÂMPĂRÁ vb. I v. astâmpăra. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STÂMPĂRÁ vb. v. astâmpăra, calma, domoli, linişti, potoli, tempera. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • abia — ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – lat. ad vix. Trimis de… …   Dicționar Român

  • agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”