pecete


pecete
PECÉTE, peceţi, s.f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafaţă este gravată o monogramă, o emblemă etc. şi care, aplicată pe ceară roşie sau cu tuş pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate şi de integritate; sigiliu; p. ext. ştampilă. 2. Ceară roşie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceţi (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ♢ expr. Închis (sau ferecat) cu şapte peceţi = cu neputinţă de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ fig. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat. 3. (înv. şi reg.) Aprobare, rezoluţie sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [var.: pecétie s.f.] – Din sl. pečatĩ.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PECÉTE s. v. ştampilă.
Trimis de siveco, 11.11.2008. Sursa: Sinonime

PECÉTE s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, emblemă, însuşire, notă, particularitate, proprietate, semn, simbol, specific, stigmat, trăsătură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PECETEA-LUI-SÓLOMON s. v. coada-cocoşului.
Trimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Sinonime

pecéte s. f., art. pecétea, g.-d. art. pecéţii; pl. pecéţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pecétea-lui-Sólomon (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 11.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PECÉ//TE peceteţi f. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme şi inscripţii şi care se aplică pe documente (spre a le autentifica); ştampilă. 2) Semn imprimat cu un astfel de obiect. ♢ Închis (sau ferecat) cu şapte peceteţi imposibil de aflat; de nepătruns. 3) fig. Trăsătură specifică, particulară; semn distinctiv; amprentă; marcă. [G.-D. peceţii] /<sl. peţati
Trimis de siveco, 15.03.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • pecéte — s. f., art. pecétea, g. d. art. pecéţii; pl. pecéţi …   Romanian orthography

  • peçete — is., İt. pezzetta Yemekte giysiyi korumak, ağız silmek için kullanılan ince, yumuşak kâğıt veya kumaş parçası …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • bulă — BÚLĂ, bule, s.f. 1. Băşică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate şi în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se ataşa unui act pentru a l… …   Dicționar Român

  • pecetie — PECÉTIE s.f. v. pecete. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  pecétie (pecétii), s.f. – 1. Ştampilă, sigiliu, timbru. – 2. (înv.) Hîrtie ştampilată. – var. pecete, (Mold.) peceată. sl. pečatĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250) …   Dicționar Român

  • sigiliu — SIGÍLIU, sigilii, s.n. 1. Obiect alcătuit dintr o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. şi care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticităţii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuş sau cu… …   Dicționar Român

  • pecetlui — PECETLUÍ, pecetluiesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceţi; p. ext. (înv. şi pop.) a închide, a zăvorî uşi, case etc. ♦ fig. A stigmatiza, a… …   Dicționar Român

  • plumb — PLUMB, (1) s.n., (2) plumbi, s.m., (3, 4) plumburi, s.n. 1. s.n. Element chimic metalic, moale şi greu, maleabil, de culoare cenuşie albăstruie, lucios în momentul obţinerii sau când este aşchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură şi… …   Dicționar Român

  • ştempel — ŞTÉMPEL, ştempele, s.n. 1. (tipogr.) Vârf de oţel gravat cu care turnătorul de litere bate matriţa în aramă. 2. (reg.) Pecete, ştampilă. – Din germ. Stempel. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞTÉMPEL s. v. marcă, patriţă, pecete …   Dicționar Român

  • muhur — MUHÚR s.n. (Turcism înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. – Din tc. mühür. Trimis de ana zecheru, 22.05.2008. Sursa: DEX 98  MUHÚR s. v. pecete, sigiliu, ştampilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  muhúr s. n …   Dicționar Român

  • parafă — PARÁFĂ, parafe, s.f. 1. Ştampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu iniţiale); ştampilă a unei instituţii. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârşitul unei iscălituri pentru a o… …   Dicționar Român