pepene

PÉPENE, pepeni, s.m. 1. Numele a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpină târâtoare lungă şi cu fructe comestibile: a) (de obicei determinat prin "galben") plantă originară din Asia tropicală, cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu fructul mare, sferic sau oval, cu coaja galbenă sau verzuie, cu miezul alb, verde sau galben, dulce, parfumat şi suculent (Cucumis melo); b) (de obicei determinat prin "verde") plantă originară din sudul Africii, cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde şi miezul roşu sau galben, dulce şi foarte zemos; harbuz, lubeniţă, bostan (Citrullus vulgaris); p. restr. fructul acestor plante. ♢ expr. Gras ca pepenele (sau ca un pepene) sau pepene de gras (sau gras pepene) = foarte gras. (fam.) A-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-şi pierde (sau a face pe cineva să-şi piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din fire. (fam.) A ieşi (sau a ajunge etc.) la pepeni = a face o proastă afacere, a nu reuşi într-o acţiune. 2. (reg.) Dovleac. 3. (reg.) Castravete. – Din lat. pepo, *pepinis.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PÉPENE s. (bot.) 1. (Citrullus vulgaris) (reg.) bostan, boşar, curcubete, die, duleţi (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniţă, şiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină. (Pepene verde.) 2. (Cucumis melo) (reg.) boşar, cantaloş, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos. (Pepene galben.)

Trimis de siveco, 05.09.2007. Sursa: Sinonime



PÉPENE s. v. castravete, dovleac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pépene s. m., pl. pépeni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÉPEN//E pepenei m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde şi cu miez, de obicei, roşu, suculent şi dulce. 2) Fruct al acestei plante. ♢ A-şi ieşi din pepenei a-şi pierde răbdarea, înfuriindu-se. A scoate din pepenei pe cineva a face pe cineva să-şi piardă răbdarea înfuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Plantă leguminoasă comestibilă, cu tulpină târâtoare, având la coacere fructul mare, sferic sau lunguieţ, cu coaja galbenă sau verzuie şi cu miez gălbui, suculent şi dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Plantă leguminoasă având tulpina târâtoare şi fructe lunguieţe de culoare verde, care se consumă până la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pépene (pépeni), s.m. – 1. Zemos (Cucurnis melo). – 2. Harbuz, lubeniţă (Cucumis citrullus). – 3. (Mold. şi Trans., rar) Castravecior (Cucumis sativus). – Mr. peapine, piponu, megl. pipon, pipoană. lat. *pepĭnem, în loc de pĕpōnem (Densusianu, Hlr., 139; Puşcariu 1298; Candrea-Dens., 136; REW 6395), cf. it. pepone, fr. pépin "os", sp., port. pepino, alb. pjepër (Philippide, II, 774). Lipsa diftongării lui o nu a fost explicată. Der. rom. pornind de la ngr. πεππώνι, cf. bg. pipun, sb., slov. pipon şi dial. (Miklosich, Fremdw., 118; Domaschke 138; Iordan, Dift., 114) nu prezintă mai puţine dificultăţi. Der. pepenar, s.m. (vînzător de pepeni); pepenărie, s.f. (bostănărie, harbuzărie); pepenea, s.f. (plantă, Spiraea ulmaria); pepenel, s.m. (papanaş; Olt., varietate de prune); pepenos, adj. (cărnos, îndesat).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER