percuţie

percuţie
PERCÚŢIE, percuţii, s.f. 1. Metodă de a diagnostica o afecţiune după sunetul rezultat din lovirea uşoară şi repetată a unei regiuni a corpului. ♦ Masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului. 2. Procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical. ♢ Instrument de percuţie = instrument muzical care produce sunete prin percuţie (2). 3. Izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii. [var.: percuţiúne s.f.] – După fr. percussion.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

percúţie (muz., med., mil.) s. f. (sil. -ţi-e), art. percúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. percúţiei; pl. percúţii, art. percúţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PERCÚŢI//E percuţiei f. 1) Metodă de detectare şi diagnosticare a unei afecţiuni pe baza sunetului rezultat prin lovirea uşoară şi repetată a unei părţi a corpului. 2) Procedeu de producere a sunetelor, prin lovirea unei membrane, a unei lame sau a unei plăci metalice cu un ciocănel. ♢ Instrument de percuţie instrument muzical la care sunetul se produce prin lovirea unei piese întinse (timpane, diferite tipuri de tobe) sau prin lovirea instrumentului însuşi (talere, clopote, xilofon etc.). [G.-D. percuţiei; Sil. -ţi-e] /Din fr. percussion
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PERCÚŢIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată şi repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuţie = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuş, a unui focos. [gen. -iei, var. percuţiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi].
Trimis de LauraGellner, 23.01.2007. Sursa: DN

PERCÚŢIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată şi repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. o instrument de percuţie = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ♢ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuş, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • percúţie — (muz., med., mil.) s. f. (sil. ţi e), art. percúţia (sil. ţi a), g. d. art. percúţiei; pl. percúţii, art. percúţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • fanfară — FANFÁRĂ, fanfare, s.f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) şi de percuţie. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (înv.) Compoziţie muzicală executată …   Dicționar Român

  • balafon — BALAFÓN, balafoane, s.n. Instrument muzical african de percuţie, format din lame de lemn acordate diatonic. – Din fr. balafon. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98  BALAFÓN s. (muz.) marimba. (balafon este un instrument de percuţie african …   Dicționar Român

  • baterie — BATERÍE, baterii, s.f. 1. Subunitate de artilerie compusă din patru, şase sau opt tunuri, cu mijloacele de tracţiune, utilajul şi personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate în vederea executării unei… …   Dicționar Român

  • carioca — CARIÓCA1 s.f. 1. Dans popular din America Latină (Brazilia), cu ritm moderat; melodie după care se execută acest dans. 2. Instrument popular de percuţie folosit la acompanierea ritmică a dansului carioca (1). [pr.: ri o ] – Din sp., port. carioca …   Dicționar Român

  • celestă — CELÉSTĂ, celeste, s.f. Instrument muzical de percuţie cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  celéstă (muz.) s. f., g. d. art. celéstei; pl.… …   Dicționar Român

  • percuţionist — PERCUŢIONÍST, percuţionişti, s.m. Persoană care asigură acompaniamentul la un instrument de percuţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. percussionniste. Trimis de cata, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  percuţioníst s. m., pl. percuţioníşti Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • timpan — TIMPÁN, timpane, s.n. 1. (anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmiţând prin vibraţii undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuţie, asemănător cu toba, dar care poate fi… …   Dicționar Român

  • trianglu — TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [pr.: tri an ] – Din fr. triangle. Trimis de dante,… …   Dicționar Român

  • xilofon — XILOFÓN, xilofoane, s.n. Instrument muzical de percuţie, alcătuit dintr un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează şi emit sunete când sunt lovite cu nişte ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. – Din fr. xylophone. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”