peregrinare


peregrinare
PEREGRINÁRE, peregrinări, s.f. Acţiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinaţie, peregrinaj. – v. peregrina.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PEREGRINÁRE s. peregrinaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PEREGRINÁRE s. v. pelerinaj.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

peregrináre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PEREGRINÁRE s.f. Acţiunea de a peregrina şi rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinaţie. [< peregrina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • peregrinare — v. intr. [dal lat. peregrinari ] (aus. avere ), lett. [vagare qua e là, da un luogo all altro, fuori della propria terra: p. di paese in paese ] ▶◀ andare ramingo, errare, girovagare, (lett.) pellegrinare, (lett.) ramingare, vagabondare, vagare …   Enciclopedia Italiana

  • peregrinare — {{hw}}{{peregrinare}}{{/hw}}v. intr.  ( aus. avere ) Vagare: peregrinare senza sosta; peregrinare di luogo in luogo; SIN. Errare, vagabondare …   Enciclopedia di italiano

  • peregrinare — pe·re·gri·nà·re v.intr., v.tr. 1. v.intr. (avere) CO vagare senza meta, vagabondare | LE fig., di suono, propagarsi: a doppio le campane | suonano ... | peregrinando suoni la preghiera | per campi e selve, e per le vigne e gli orti (Pascoli) 2. v …   Dizionario italiano

  • peregrináre — s. f. (sil. gri ), g. d. art. peregrinärii; pl. peregrinäri …   Romanian orthography

  • peregrinare — v. intr. vagare, errare, vagabondare □ viaggiare CONTR. sostare, stare, fermarsi □ stanziarsi …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • peregrinaţie — PEREGRINÁŢIE, peregrinaţii, s.f. (Rar) Peregrinare. [var.: peregrinaţiúne s.f.] – Din lat. peregrinatio, onis, fr. pérégrination. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PEREGRINÁŢIE s. v. peregrinare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • peregrinaj — PEREGRINÁJ, peregrinaje, s.n. (înv..) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [var.: (înv.) peregrinágiu s.n.] – Peregrin + suf. aj. cf. it. p e l l e g r i n a g g i o. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • peregrinar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: peregrinar peregrinando peregrinado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. peregrino peregrinas peregrina… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • peregrinar — ► verbo intransitivo 1 Viajar una persona por un país extraño: ■ conocí a mucha gente interesante mientras peregrinaba por la India . SINÓNIMO recorrer 2 RELIGIÓN Ir a un lugar santo por devoción o por voto: ■ un grupo de religiosas peregrinó a… …   Enciclopedia Universal

  • pellegrinare — pel·le·gri·nà·re v.intr. (avere) BU 1. andare in pellegrinaggio in luoghi sacri 2. lett., peregrinare {{line}} {{/line}} DATA: ca. 1300. ETIMO: lat. tardo peregrīnāre, da peregrināri, der. di peregrinus, v. anche pellegrino …   Dizionario italiano


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.