- perie
- PÉRIE, perii, s.f. 1. Obiect făcut dintr-o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice şi care serveşte la frecat, la curăţat etc. manual diverse obiecte. ♦ fig. (fam. şi depr.) Om linguşitor. 2. Unealtă sau organ de maşină asemănătoare cu peria (1), folosite la curăţirea, netezirea sau înăsprirea suprafeţei unui corp. ♦ Unealtă asemănătoare cu o perie (1), cu care se bate hârtia aşezată pe un şpalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care serveşte pentru corectură. 3. Piesă componentă a maşinilor electrice, care face contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. et. nec. cf. sl. p e r i j e .Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PÉRIE s. v. barba-ursului, bidinea, coada-calului, pensulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepérie s. f. (sil. -ri-e), art. péria (sil. -ri-a), g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (sil. -ri-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÉRI//E periei f. 1) Obiect constând dintr-o placă (de lemn sau de alt material), în care sunt înfipte mănunchiuri mici de fire (de păr, metalice sau sintetice) folosit, în special, la curăţat. perie de haine. perie de dinţi. perie de scărmănat. ♢ Des ca periea foarte des. 2) Pensulă mare de vopsit sau de văruit. 3) Instrument pentru văruit constând dintr-un mănunchi compact şi uscat de iarbă sau de papură, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect având funcţie sau formă asemănătoare. 5) Piesă la maşinile electrice care realizează contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpérie (périi), s.f. – 1. Unealtă de uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr, de sîrmă etc. – 2. Probă de tipar scoasă de mînă cu ajutorul unei perii. sl. perije "penaj" (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perină. – Der. peria, vb. (a curăţa cu peria; Trans., a pieptăna; a linguşi); perier, s.m. (vînzător, producător de perii); periuţă, s.f. (perie mică; linguşitor); perietură, s.f. (faptul de a peria; linguşeală).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
