atesta


atesta
ATESTÁ, atést, vb. I. tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A atesta ≠ a contesta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ATESTÁ vb. 1. v. confirma. 2. v. denota.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

atestá vb., ind. prez. 1 sg. atést, 3 sg. şi pl. atéstă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ATESTÁ atést tranz. 1) A dovedi prin raţionamente sau prin fapte concrete; a arăta; a proba; a demonstra. atesta semnătura. 2) A întâlni într-un text. 3) (cadre didactice, cercetători ştiinţifici etc.) A confirma într-o funcţie sau într-un post, stabilind gradul de pregătire profesională. /<fr. attester, lat. attestari
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ATESTÁ vb. I. tr. A face dovadă, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi că ceva există; (la pasiv) a figura într-un text. ♦ A confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate. [P.i. atést, 3,6 -tă. / < fr. attester, cf. lat. attestari < testis – martor].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

atestá (-téz, atestát), vb. – A face dovada, a confirma. fr. attester. Conjug. eu atest este înv. – Der. atestat, s.n. (certificat); atestaţie, s.f. (atestare); atestator, adj. (care dovedeşte).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ATESTÁ vb. tr. 1. a dovedi, a confirma. ♢ a exista, a figura într-un text. 2. a confirma pe cineva într-o anumită funcţie sau calitate. (< fr. attester, lat. attestari)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • atestá — vb., ind. prez. 1 sg. atést, 3 sg. şi pl. atéstã …   Romanian orthography

  • atestatas — atestãtas sm. (2) TrpŽ oficialus mokyklos baigimo pažymėjimas: Brandos atestãtas (vidurinės mokyklos baigimo pažymėjimas) DŽ …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • atestacija — atestãcija sf. (1) DŽ atsiliepimas, charakteristika, duodama kam nors …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • atestat — ATESTÁT1, atestate, s.n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat. Trimis de Alex, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  ATESTÁT2, Ă, atestaţi, te, adj. (Despre fapte, situaţii etc.) Care este dovedit,… …   Dicționar Român

  • atestare — ATESTÁRE, atestări, s.f. Acţiunea de a atesta şi rezultatul ei. – v. atesta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ATESTÁRE s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  atestáre s. f …   Dicționar Român

  • buletin — BULETÍN, buletine, s.n. 1. (Urmat de determinări) Scurt comunicat, raport, anunţ sau notă oficială care conţine informaţii de actualitate şi de interes public. ♦ Adeverinţă eliberată de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize… …   Dicționar Român

  • certificat — CERTIFICÁT, certificate, s.n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ♢ Certificat de alegător = (în unele… …   Dicționar Român

  • chitanţă — CHITÁNŢĂ, chitanţe, s.f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHITÁNŢĂ s. recipisă, (înv. şi reg.) zdelcă, (înv.) răvaş, siguranţă,… …   Dicționar Român

  • document — DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real… …   Dicționar Român

  • legitimaţie — LEGITIMÁŢIE, legitimaţii, s.f. Act, document personal eliberat de o autoritate şi cu care cineva îşi dovedeşte identitatea. – Din fr. légitimation. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEGITIMÁŢIE s. act, document, hârtie. (Rog, pre… …   Dicționar Român