perturbare — [dal lat. perturbare, der. di turbare turbare , col pref. per 1]. ■ v. tr. 1. [agitare fortemente portando scompiglio: p. l ordine pubblico ] ▶◀ sconvolgere, scuotere. ↑ rivoluzionare, sovvertire. ↓ turbare. ◀▶ calmare, placare, quietare.… … Enciclopedia Italiana
perturbare — per·tur·bà·re v.tr. 1. CO gettare nello scompiglio, sconvolgere: perturbare l ordine pubblico | mettere in grande agitazione, turbare profondamente: perturbare l equilibrio interiore, perturbare l animo Sinonimi: confondere, scombussolare,… … Dizionario italiano
perturbare — {{hw}}{{perturbare}}{{/hw}}A v. tr. ( coniug. come turbare ) Rendere gravemente turbato, agitato, scosso e sim. (anche fig.): perturbare l ordine pubblico, l animo di qlcu. B v. intr. pron. Agitarsi o turbarsi gravemente … Enciclopedia di italiano
perturbare — A v. tr. turbare, conturbare, sgomentare, inquietare, sconvolgere, scombussolare, agitare, disordinare, scompigliare □ sobillare, sovvertire CONTR. calmare, sopire, assopire, placare, quietare □ normalizzare B perturbarsi v. intr. pron. agitarsi … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
perturber — [ pɛrtyrbe ] v. tr. <conjug. : 1> • 1130, rare av. XIXe, sauf au p. p.; lat. perturbare ♦ Empêcher de fonctionner normalement. ⇒ déranger, gêner. Planète qui perturbe le mouvement d une autre planète. Perturber une assemblée par des cris et … Encyclopédie Universelle
perturbaţie — PERTURBÁŢIE, perturbaţii, s.f. 1. Tulburare produsă în viaţa unui individ sau a unei colectivităţi. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcţionarea unui sistem, a unei maşini, în evoluţia unui fenomen etc.; perturbare. ♢ Perturbaţii… … Dicționar Român
imperturbable — [ ɛ̃pɛrtyrbabl ] adj. • 1406; lat. imp. imperturbabilis, de perturbare « troubler » ♦ Que rien ne peut troubler, émouvoir. ⇒ inébranlable. « Arthur resta froid et imperturbable, en gentleman qui a pris la gravité pour base de son caractère »… … Encyclopédie Universelle
deranjament — DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2.… … Dicționar Român
perturba — PERTURBÁ, perturbez, vb. I. tranz. 1. A tulbura ordinea, liniştea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbaţie. 2. A împiedica funcţionarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [prez. ind. şi: pertúrb] – Din fr.… … Dicționar Român
perturbar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: perturbar perturbando perturbado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. perturbo perturbas perturba… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
