picta

PICTÁ, pictez, vb. I. tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei şi a culorilor; a zugrăvi. ♦ absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ refl. (fam. şi depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. fig. A caracteriza (sugestiv), a înfăţişa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, fiinţe, situaţii, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor şi pictură (derivat regresiv).

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



PICTÁ vb. a zugrăvi, (înv. şi pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A picta un tablou; a picta un aspect din natură.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PICTÁ vb. v. descrie, expune, farda, înfăţişa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pictá vb., ind. prez. 1 sg. pictéz, 3 sg. şi pl. picteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PICT//Á pictaéz 1. tranz. 1) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei şi al culorilor; a zugrăvi. 2) (suprafeţe) A acoperi cu imagini, împodobind. 3) fig. (personaje, situaţii, întâmplări) A descrie în cuvinte cu maximă expresivitate; a zugrăvi. 2. intranz. A se ocupa cu pictura; a practica pictura. /Din pictor, pictură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PICTÁ vb. I. tr. A zugrăvi, a înfăţişa în culori, pe pânză, pe zid etc. o fiinţă, un peisaj etc. [cf. lat. pictum < pingere].

Trimis de LauraGellner, 30.01.2007. Sursa: DN



PICTÁ vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



pictá (pictéz, pictát), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s.m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s.f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER