placă


placă
PLÁCĂ, plăci, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Bucată de material cu feţele plane şi cu o grosime uniformă şi mult mai mică decât celelalte două dimensiuni. ♢ Placă aglomerată = placă (1) obţinută prin aglomerarea cu lianţi sintetici a aşchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deşeuri de la exploatarea şi industrializarea lemnului. Placă turnantă (sau învârtitoare) = disc de oţel sau de fontă sau pod de tablier metalic, care se poate învârti în plan orizontal în jurul axei sale verticale şi care serveşte la întoarcerea vehiculelor feroviare, la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placă fotografică = placă (1) de sticlă cu una dintre feţe acoperită cu o emulsie fotosensibilă, utilizată îndeosebi pentru realizarea negativelor fotografice, în spectroscopie, în microscopie etc. 2. Disc de ebonită pe care se imprimă vibraţiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului. ♢ expr. (fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discuţii (care a ajuns să plictisească) sau atitudinea faţă de cineva. 3. (înv.) Tăbliţă de ardezie pe care învăţau să scrie şcolarii începători. 4. (tipogr.) Foaie de metal pe care se imprimă literele. 5. (med.) Proteză dentară mobilă. Placă dentară. 6. ♢ (În sintagma) Placă funerară = placă de metal, de marmură etc., fixată pe o piatră de mormânt, pe care este scris numele persoanei decedate, anii de viaţă, un epitaf etc. – Din fr. plaque.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PLÁCĂ s. 1. (înv.) tablă. (placă scrisă cu hieroglife.) 2. v. disc. 3. (tehn.) placă învârtitoare v. placă turnantă; placă magnetică v. platou; placă tur-nantă v. placă învârtitoare. 4. proteză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PLÁCĂ s. v. anod, pol pozitiv, tăbliţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plácă s. f., g.-d. art. plăcii; pl. plăci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLÁC//Ă plăci f. 1) Bucată de material (lemn, metal, piatră etc.) cu feţele plane şi grosime uniformă, mult mai mică în raport cu feţele. 2) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibraţii ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ♢ placă fotografică placă de sticlă acoperită pe o parte cu emulsie sensibilă la acţiunea luminii. placă funerară placă cu inscripţie fixată pe un monument funerar. A schimba (sau a întoarce) placăa a schimba subiectul discuţiei sau comportarea faţă de cineva. [G.-D. plăcii] /<fr. plaque
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PLÁCĂ s.f. 1. Foaie de metal, de lemn, de sticlă, de ebonit etc. 2. Tablă, tăbliţă pe care este scris, săpat ceva. [pl. plăci. / < fr. plaque, cf. it. placca].
Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN

PLÁCĂ s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc. o placă aglomerată = placă din aşchii de lemn presate cu diferiţi lianţi; placă fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din feţe cu o emulsie fotosensibilă; placă de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă. 2. disc muzical. o a schimba (sau a întoarce) ă = a schimba subiectul unei discuţii sau comportarea faţă de cineva. 3. placă turnantă = disc de oţel sau de fontă, prevăzut cu şine, care, rotindu-se pe un pivot, serveşte la întoarcerea vehiculelor uşoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucişare de drumuri. 4. placă de fundaţie = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază. 5. tablă pe care este scris, săpat ceva. 6. proteză dentară. 7. placă continentală = bucată relativ independentă a scoarţei terestre, de forma unei calote sferice, care se mişcă în raport cu altele. (< fr. plaque)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

plácă (plắci), s.f.1. Tablă, planşă. – 2. Tăbliţă de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decoraţie, decorare. ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de fr. plaque. – Der. placa, vb. (a aplica, a lipi; a părăsi), din fr. plaquer, galicism; placard, s.n., din fr. placard; placaj, s.n., din fr. placaje; plachetă, s.f., din fr. plaquette; platcă, s.f. (tăbliţă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Placa — Saltar a navegación, búsqueda El término puede referirse a: Placa tectónica (geología). Placa base (hardware). Placa de Circuito impreso (electrónica). Placa estructural (ingeniería estructural). Placa (medicina). Placa: Lesión plana de la piel… …   Wikipedia Español

  • placa — área o zona que difiere de lo que la rodea. Disco o lámina de diversos materiales Diccionario ilustrado de Términos Médicos.. Alvaro Galiano. 2010. placa 1. placa plana, con …   Diccionario médico

  • placa — PLACÁ, plachez, vb. I. tranz. 1. A acoperi suprafaţa unui element de construcţie, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a l proteja, pentru a i înfrumuseţa aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să… …   Dicționar Român

  • placa — (Del fr. plaque). 1. f. Plancha de metal u otra materia, en general rígida y poco gruesa. 2. Plancha que, colocada en algún lugar público, sirve de guía, orientación, anuncio, prohibición, o como recuerdo de una efeméride. 3. Plancha que sirve… …   Diccionario de la lengua española

  • plaća — pláća ž DEFINICIJA 1. stalna naknada (ob. u novcu) za rad ili službu [mjesečna plaća; povišica plaće] 2. naknada, nagrada za izvršen posao FRAZEOLOGIJA kakva plaća takva rađa kako se plaća tako se i radi (dobro ili loše) ETIMOLOGIJA vidi platiti …   Hrvatski jezični portal

  • płaca — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż IIc {{/stl 8}}{{stl 7}} wynagrodzenie pieniężne za pracę, zwłaszcza wykonywaną na etacie : {{/stl 7}}{{stl 10}}Płaca tygodniowa. Podwyżka, rewaloryzacja płac. Siatka, wskaźnik płac.{{/stl 10}}{{stl 18}}ZOB. {{/stl… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • PLACA — moneta, quae in Statuto Henrici VI. Angliae Regis dato Parisiis d. 26. Nov. 1426. quatuor maioribus plancis, seu albisaestimatur: vulgo Plaque. Car. du Fresne Gloss …   Hofmann J. Lexicon universale

  • placa — s. f. 1. Folha de uma material rígido. = CHAPA, LÂMINA 2. Lâmina metálica que serve de refletor à luz. 3. Tabuleta com inscrições indicativas ou comemorativas. 4. Escápula fixa na parede para segurar candeeiro ou vela. 5. Palmatória de metal em… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • placa — (Del fr. plaque.) ► sustantivo femenino 1 Lámina delgada de alguna materia que se forma en la superficie de un objeto o se coloca sobre ella: ■ se formó una placa de hielo sobre el lago. SINÓNIMO capa 2 Insignia de algunas condecoraciones y la… …   Enciclopedia Universal

  • pláča — e ž (á) 1. do 1965 vsota, ki jo na določena razdobja dobi zaposleni za svoje delo: dobiti, dvigniti, pog. vleči plačo; povišati plače; nizka plača / mesečna plača; osnovna plača; ima stalno plačo; plača po učinku / pisar. nastop službe takoj,… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.