plancton

PLANCTÓN, planctonuri, s.n. Totalitatea organismelor vegetale şi animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m şi care constituie hrana peştilor şi a altor animale acvatice. ♢ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide şi lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



PLANCTON VEGETÁL s. v. fitoplancton.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



planctón s. n. (sil. planc-), pl. planctoáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLANCT//ÓN planctonoáne n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale şi animale), care trăiesc în apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflându-se în stare de suspensie (constituind hrana unor peşti şi animale acvatice). 2): plancton atmosferic totalitate a particulelor mici (solide şi lichide), care plutesc în atmosferă. /<fr. plancton, germ. Plancton

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLANCTÓN s.n. Totalitatea fiinţelor vii (plante şi animale) care plutesc libere în mări şi lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide şi lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor].

Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN



PLANCTÓN s. n. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor. o plancton atmosferic = amsamblul particulelor solide şi lichide în suspensie în atmosferă. (< fr. plancton)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN