planta

PLANTÁ, plantez, vb. I. tranz. 1. A înfige în pământ puieţi, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieţi, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ♢ expr. (refl.) A se planta în faţa cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în faţă cuiva. 3. A îngropa mine pe o porţiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



PLANTÁ vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A planta doi puieţi.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



plantá vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. şi pl. planteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PLANT//Á plantaéz tranz. 1) (butaşi, puieţi, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafaţă (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [cf. fr. planter, lat. plantare].

Trimis de LauraGellner, 06.02.2007. Sursa: DN



PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ♢ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistenţă. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proţăpi (în faţa cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN