plastic

plastic
PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s.f. I. adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi uşor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ♢ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra uşor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformaţie plastică = deformaţie a unui material sub acţiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care creşte chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materiale. 2. Care se referă la sculptură şi la pictură; care se ocupa de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ♢ Artă plastică (şi substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc (în special ale feţei), provenite din naştere sau dintr-un accident. II. s.f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanţe maleabile; tehnica, artă de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului. ♦ Ansamblul calităţilor de volum şi de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.
Trimis de ana_zecheru, 15.07.2006. Sursa: DEX '98

PLÁSTIC adj. 1. v. pitoresc. 2. v. expresiv.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plástic s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLÁSTIC1 adv. Cu plasticitate; în mod sugestiv. /<fr. plastique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PLÁSTI//C2 plasticcă (plasticci, plasticce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se pretează modelării. ♢ Materiale (sau mase) plasticce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operaţie plasticcă plastie. Chirurgie plasticcă ramură a medicinei care se ocupă cu operaţiile plastice. 2) Care ţine de artele ce reflectă realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflectă realitatea prin imagini vizuale. ♢ Arte plasticce ansamblu de arte (pictură, sculptură, desen, arhitectură) care reflectă realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprimă ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PLÁSTIC, -Ă adj. 1. Care prezintă plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formează sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masă plastică (sau produs) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse, păstrându-şi forma ce i-a fost dată; arte plastice = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arată cu multă putere ceva. 2. Chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformaţii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].
Trimis de LauraGellner, 03.02.2007. Sursa: DN

PLÁSTIC1 s. n. 1. amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la prepararea anvelopelor. 2. varietate de exploziv. (< engl., fr. plastic)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

PLÁSTIC2, -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-şi păstra deformaţiile produse de forţele exterioare după încetarea acţiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. o masă plastică (sau material) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. o arte ĕ = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. o chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformaţii ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanţe plastice; domeniul artelor plastice. ♢ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor şi al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
Trimis de raduborza, 16.11.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?
Synonyms:
/ , ,


Look at other dictionaries:

  • Plastic — is the general common term for a wide range of synthetic or semisynthetic organic solid materials suitable for the manufacture of industrial products. Plastics are typically polymers of high molecular weight, and may contain other substances to… …   Wikipedia

  • PLASTIC — Explosif pâteux à base d’hexogène ou de pentrite, le plastic, ou explosif plastique, présente une consistance analogue à celle du mastic de vitrier, mais il ne durcit pas. Il est caractérisé par une brisance élevée et une bonne puissance. Il ne… …   Encyclopédie Universelle

  • Plastic — Plas tic (pl[a^]s t[i^]k), a. [L. plasticus, Gr. ?, fr. ? to form, mold: cf. F. plastique.] 1. Having the power to give form or fashion to a mass of matter; as, the plastic hand of the Creator. Prior. [1913 Webster] See plastic Nature working to… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • plastic — plastic, pliable, pliant, ductile, malleable, adaptable are applied to things and to persons regarded as material susceptible of being modified in form or nature. Something plastic has the quality (as of wax, clay, or plaster) of being soft… …   New Dictionary of Synonyms

  • plastic — [plas′tik] adj. [L plasticus < Gr plastikos < plassein, to form, prob. < IE base * plā , flat, to smooth out > PLAIN1] 1. molding or shaping matter; formative 2. a) capable of being molded or shaped b) made of a plastic …   English World dictionary

  • plastic — plas‧tic [ˈplæstɪk] noun [uncountable] informal a credit card, or credit cards in general: • I m going to have to pay for this with plastic. * * * plastic UK US /ˈplæstɪk/ noun [U] ► INFORMAL MONEY …   Financial and business terms

  • plastic — (pl[a^]s t[i^]k), n. A substance composed predominantly of a synthetic organic high polymer capable of being cast or molded; many varieties of plastic are used to produce articles of commerce (after 1900). [MW10 gives origin of word as 1905]… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • plastic — [adj1] flexible, soft; made of manufactured, treated compounds bending, ductile, elastic, fictile, formable, moldable, molded, pliable, pliant, resilient, shapeable, supple, workable; concept 604 Ant. hard, inflexible, stiff plastic [adj2] easily …   New thesaurus

  • plastic — ► NOUN 1) a synthetic material made from organic polymers, that can be moulded into shape while soft and then set into a rigid or slightly elastic form. 2) informal credit cards or other plastic cards that can be used as money. ► ADJECTIVE 1)… …   English terms dictionary

  • -plastic — plas tic ( pl[a^]s t[i^]k). [Gr. ? fit for molding, plastic, fr. ? to mold, to form.] A combining form signifying developing, forming, growing; as, heteroplastic, monoplastic, polyplastic. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • -plastic — [plas′tik] [< Gr plastikos: see PLASTIC] combining form forming adjectives 1. forming, developing [homoplastic] 2. of or relating to (a given noun ending in PLASM, PLAST, or PLASTY) [rhinoplastic] …   English World dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”