plicsis


plicsis
PLÍCSIS s. v. plictiseală, urât.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

plícsis (-suri), s.n. – Plictiseală. – var. plixis, plictis. ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucişare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din ngr. πληϰτιϰός; plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din ngr. πλήϰτω; plictisitor, adj. (plicticos); plictiseală, s.f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz).
Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • plictiseală — PLICTISEÁLĂ, plictiseli, s.f. 1. Stare sufletească apăsătoare, uşoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupaţie sau de o ocupaţie neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. 2. Enervare, necaz, supărare …   Dicționar Român